...just my 2 cents on popular culture

...just my 2 cents on popular culture

marți, 16 iulie 2024

ARTmanie post pandemie.Cronici întârziate - I -2022

 

Prolog.

            Se vede cu ochiul liber că în ultimii ani am lăsat-o mai moale cu blogheritu (moale de tot chiar), printre motive fiind și lipsa cronica de timp, drămăluit cu parcimonie între serviciu și familie.Am lăsat-o mai moale cu mai multe lucruri( filme, seriale, tv) nu numai cu blogul, cu muzicile am noroc cu telefonul și cu faptul că sunt singur in birou la serviciu și că nu am program cu publicul decât sporadic și (teoretic cel puțin) cu programare.Și apoi, qui prodest?Sau ,că să parafrazăm pe unul din idolii adolescenței și studenției mele (Cioran, care, ca fapt divers, își dădea duhul exact in ziua in care aveam eu proba de română oral  la Bacalaureat – 20.06.1995):”A quoi bon...”.La câți cititori avea blogul acesta în zilele lui bune, să nu mai zic acuma, nu prea are la cine ajunge cele scrise de mine.Nu că mi-ar fi păsat vreodată de…..

            Și atunci de ce să-mi pierd timpul, pe care oricum nu-l am, cu cronicareala și alte baliverne?

            Și tot singur am găsit și raspunsul: scriu pentru mine, pentru a-mi defragmenta și aranja și fixa ideile, de o vreme constat că am început să uit, poate nu de tot, dar cel puțin am început să încurc datele, anii, cine ,când a cantat și unde, mă mai și cert cu tovarășii pe tema asta.O fi de la oboseala cronică, o fi de la o prematură senilitate, cine știe? Bine-bine, se poate spune, dar pentru asta e jurnalul .E adevărat că prin adolescență mă chinuia talentul diaristic, dar acum ne lovim de aceeași problemă: timpul.Si atunci am ajuns la concluzia că dacă scriu pentru blog, e ceva imperativ, un dead line , un ceva care să mă facă să mă mobilizez…..Am început în iarna anului trecut  un proiect prin care prezentam in fiecare lună alegerile mele dintre albumele apărute luna respectivă.Am rămas la ianuarie.Am mai găsit prin calculator o mulțime de cronici începute și rămase la stadiul de draft, o să le definitivez si postez aici, asa”postume”.

            Vol.I  ARTmania 2022 , 22-24 iulie –ediția aniversară  XV

            La câteva luni după ce milenialul Covid 19-22 s-au retras din prim-planul vieții noastre alaturi de rudele sale mai bătrâne ,a fost să fie în final și Artmania 2022. Bilete aveam luate pentru editia 2021 dar cum nu se ținuse din motivul știut, erau valabile și pentru 2022. Prima dată când mergem în variantă de trio, incluzându-l și pe junior la prima sa participare.

            Ca de obicei, am mai condimentat printre cu concerte cu ceva vizite la Zoo, Muzeul de istorie naturală, Turnul Sfatului, Turnul Bisericii Evanghelice,la Bruckental n-am mai ajuns, era deja prea mult pentru cel mic .

            Ostilitățile s-au desfășurat pe două scene, scena mare ARTMANIA STAGE, cu spatele spre Turnul Sfatului și, diametral opusă,scena mică ROCKWATCH STAGE. 

DAY 1

BUCOVINA

07.00-07.45 PM

Sentimentul pe care l-am încercat intrând in Piața Mare pe acordurile lui Crivăț&Co a fost similar cu ce simțeam la primele mele concerte mari, acum 20 de ani, starea aceea de bucurie care te umple de mai să-ți dea lacrimile.A doua oară când vedeam trupa moldavă live ( după clubul Flex Arad 2017), au sunat brici ca de obicei,  singurele minusuri  fiind scurtimea setlistului ( deh, trupă de deschidere) și pretul merchului ( pe vremuri făceam mișto de Behemoți că aveau merch  branduit inclusiv la chestii foarte lumești, iată că și Bucovinenii au cercei, și nu la câțiva lei).Mă bucuram că botezul juniorului întru Artmania a fost să fie exact pe Bucovina, pe care-i știe foarte bine ca si coloană sonoră pentru activitățile de forță de acasă ( spart/cărat/clădit lemne șamd).

Setlist:  Stele călăuză, Carari In Suflet,  Duh,   Luna Peste Varfuri, Straja,Ultima iarnă,   Spune tu, Vânt ,  Sub Piatra Doamnei, Mestecăniș.

 


STONED JESUS

 08.05-08.45. PM

Nu le aveam defel cu metalul ucrainian înainte, nici măcar pe  Jinjer nu-i cunoșteam, singura trupă pe care o știam era  1914” pe care-i aveam deja de un an în heavy rotation cu cele două albume axate ca tematică pe WWI. Culmea, după ce a inceput războiul la ei nu i-am mai putut asculta. Dar să revenim la SJ, după cum amintisem mai sus, nu-i cunoșteam dinainte, cică era primul concert internatinal de la  invazia rusească din februarie, practică un fel de stoner. Nu sună rău dar prefer my stoner doomy. Set list:Bright Like the Morning , Electric Mistress , Thessalia ,Porcelain,I'm the Mountain ,Here Come the Robots .

 

ALTERNOSFERA

 09.05-10.05 PM 

Nici de ei nu aveam mare habar dinainte, asa-a eu mai greu cu astea de prin mainstream. Mi-a plăcut mai mult decât m-aș fi așteptat, așa că mi-am lăsat aroganțele deoparte și m-am bucurat de concert.

 

TRANSATLANTIC

10.30-12.00 PM   

Un combo de monstri sacri ai progului (Neal Morse, Mike Portnoy și Pete Trewavas), cunosteam bine ultimul album. Păcat de unele probleme tehnice ( picase sunetul la chitara lui Roine Stolt, moment acoperit foarte bine de ceilalți trupeți). Puțin atipică așezarea pe scenă, bateria fiind în față, în colțul din stânga ( dreapta cum se vede dinspre public), cei din față putând vedea absolut tot ce facea master Mike, ceea ce în mod normal, cu bateria în spate pe riser nu se prea poate vedea. Mai ales că Portnoy bătea când de pe scaun, când din picioare.Proiecțiile steam punkish. Din păcate nu am putut sta pâna la final din cauza celui mic.Setlist:  Overture: The Absolute Universe,  Reaching for the Sky,  Overture,  Rose Colored Glasses,   Evermore,  Is It Really Happening?,  Dancing With Eternal Glory,  We All Need Some Light,  Duel With the Devil,  My New World,  All of the Above,  Stranger in Your Soul.

 

 

DAY 2

VINTAGE CARAVAN

07.00-07.30 PM

N-am servit.         

 

LEPROUS

 07.50-08.50 PM

Îi văzusem tot la Artmania , la ediția din 2018, dar spre deosebire de atunci, acuma s-a nimeri să mă prindă, data trecută  mi se păreau oarecum seci, chiar dacă showul fusese unul multimedia, cu proiecții  și toate cele. Setlist:  Out of Here,  Stuck,  Below, The Price, Running Low, Foe, From the Flame, Nighttime Disguise, Slave,  The Sky Is Red.

 

CULT OF LUNA

09.20-10.20 PM

Treburi administrative ( papa, baie, bere) m-a făcut să nu dau mare atenție trupeților așa că nu mă pronunț. Setlist:  Cold Burn, Nightwalkers,  I: The Weapon,  In Awe Of,  Blood Upon Stone.

 

MESHUGGAH

11.05-12.30 PM                               

Vârful de lance al djentului, (care fie vorba  între noi, nu e un gen muzical, he,he) o prestație super profi, aproape  matematică. Ostilitățile au început cu   Broken Cog de pe ultimul album, prospăt ieșit, după care nu ne-au lăsat să respirăm vreme de un ceas și ceva.De data asta am rămas până la final, restul trupeților mei plecând la cazare. Setlist:Broken Cog,Light the Shortening Fuse, Rational Gaze, The Hurt that Finds You First,  Ligature Marks, Born in Dissonance, In Death - Is Life,   In Death - Is Death, The Abysmal Eye, Straws Pulled at Random, La bis:  Demiurge, Future Breed Machine.

 

 Pe ROCKWATCH STAGE  (scena pentru bebeluși cum zicea Andy Ionescu )  între 10.20  și 10.50 s-au produs TAINE , care de multă vreme nu mai este doar varianta  romanească a celor de la  Death, cu al lor technodeath ireproșabil. Singurul minus, la sunet, poate dacă erau pe scena mare, era altă treabă.Setlist:Three days in Darkness, The Devil Inside, The World does not Change, Dark Days of our Lives,  To Infinity, Resurrection .

 

DAY 3

Dimineața, după ce îî urcasem pe ai mei pe tren spre casă, dau un tur pe la Casa Altemberger ( Muzeul de Istorie) ca sa-mi intru în stare, iar când treceam prin Piața Mare pe la 10.00, constat că ajunseseră deja camioanele cu logistica celor de la Mercyful Fate.


DOR DE DUH

07.00-07.30  PM

Adevărata jumătate din vechiul Negură Bunget (Hupogrammos și Sol Faur), albumul precedent m-a dat peste cap, cu melanjul de folk, prog, black poate și ceva post, care m-au facut să și mă pun să recapitulez tot fantasticul românesc pe care îl citisem sau (nu) vreodată. N-aveți idee ce bine merge Voiculescu pe fond Dordeduh.A doua vedere după Flexfest vol.1 2018.Același minus ca și la Bucovina , trupa de deschidere, setlist limitat. Punct.Cu acazia asta m-am ales și cu un tricou cu Dordeduh, pe care il port cu mândrie cam pe la toate concertele de atunci încoace.Setlist:Desferecat, Descânt, De neam vergur,În vieliștea uitării

                                                           


                                 

PINEAPPLE THIEF 

07.50-08.40 PM

Am aflat doar mai târziu că este trupa lui  Gavin Harrison, toboșar de prog care mai prestează și cu Steven Wilson în Porcupine Tree sau chiar cu King Crimson.Poate dacă știam asta la fața locului acordam o atenție mai mare trupeților, așa nu am rămas cu mare lucru, fiind o perioadă de relax în așteptarea celor de la Testament . Setlist: Give It Back , In Exile , Our Mire , That Shore , Wretched Soul , White Mist , Nothing at Best .

 

TESTAMENT

09.10-10.20 PM                                               

 În vremurile pandemice Titans of creation mi-a fost alături ca și soundtrack pentru muncile fizice domestice mai greuțe de multe ori, așa că eram familiarizat cu ultimul lor album, păcat că nu au cântat decât două piese de pe el (Children of the Next Level și WWIII) iar la Alone in the dark eram déjà în extaz, cu albumul Legacy facându-mi botezul întru Testament. Adevăratul cap de afiș al ediției XV de Artmania pentru mine (fără să minimizez defel Transatlantic, Meshuggah sau Mercyful Fate), cenusăreasa thrashului american, underated fața de Big 4, în lineup-ul actual fiind cel puțin doi meseriași care bat la fund pe oricare dintre omologii lor din Big4 ( îmi asum ce zic)  Alex Skolnickși Dave Lombardo.Începuse să plouă de ceva vreme, dar nu a mai contat,puteam sta la scut la Mercyful Fate.Setlist:Rise Up , The New Order , The Pale King , Children of the Next Level , Practice What You Preach , WWIII ,  D.N.R. (Do Not Resuscitate) , The Formation of Damnation , First Strike Is Deadly , Over the Wall , Into the Pit , Alone in the Dark .

 

ROCKWATCH STAGE

REVOLVER 

10.25-11.00  PM

 

 

MERCYFUL FATE

11.20-12.30 PM                                                                                                                      

Personal il prefer pe King pentru activitatea solo, dar mai aveam un motiv să fiu acolo și anume chitaristul Mike Wead, fost membru Candlemass și apoi mastemind la Memento Mori, una dintre trupele mele de suflet.( Îmi amintesc și acum de  posterul cu MF ce-mi trona pe peretele de cămin din facultă prin anii `90, pentru Wead, evident).După ce a terminat cu prezentarea respectelor către Baphomet (într-un fel mă bucuram că plecase piticul meu acasă, n-aș fi știut ce să-i explic la vederea unui nene în toată firea ce pupă de zor efigia unui gigantic țap înscris într-o pentagramă întoarsă) maestrul King s-a apucat de muzică.Și de teatru.Doar novicii întru metal probabil nu știu că maestrul King a fost printre inițiatorii aparițiilor live teatrale, puțin horror și oculte, cu costume, machiaje, cu o scenografie bine definită pentru a te întroduce cum trebuie în ”poveste”.Cred că numai bunelul Alice Cooper  l-a precedat.Să nu mai vorbim de vocea caracteristică și poate cu cel mai larg spectru dintre toți vocaliștii de metal.Spre final, master King își cere scuze că nu poate respecta setlistul inițial, fiind deja depășit timpul pentru închiderea spectacolului, organizatorul fiind pasibil de amenzi din partea autorităților, așa că la bis vor cânt o piesă mai scurtă .Setlist:The Oath , A Corpse Without Soul , The Jackal of Salzburg , Curse of the Pharaohs , A Dangerous Meeting, Doomed by the Living Dead , Melissa , Evil , Come to the Sabbath ,  La bis:  Black Funeral .

 *

Zicea cineva, în glumă,că de fapt Armania 2022 a fost un fel  de congres al celor mai buni toboșari din lume, și nu e foarte departe de adevăr, dacă îi iei pe rând, strict în ordinea apariției, pe Mike Portnoy, Tomas Haake, Dave  Lombardo și Gavin Harrison.

Așa a trecut și ediția nr.XV, prima după pandemie și pentru mine, prima în care l-am dus cu noi și pe junio, să vadă și el ce fac ai lui când pleacă pe la concerte.

Și ca să nu credeți că stau chiar așa de bine cu memoria, da, m-am ajutat de pagina festivalului de p Woov AP și https://www.setlist.fm/

duminică, 12 martie 2023

DOOMEEKUS MONTHLY PICKS - IANUARIE 2023 (I)

            Halal moment mi-am găsit și eu să șterg praful de pe blogul ăsta, a trecut peste noi o pandemie și deja un an împlinit dintr-un război la fruntarii care nu pare a se sfârși prea curând.Și ca să ieșim din distopia perpetuă în care trăim de vreo 3 ani de zile ( nu că înainte erau toate roz), zic să ne aplecăm puțin spre muzicile care de cam juma' de secol (depinde pe cine întrebi) și-au împrumutat numele generic din o anumită parte a tabelului periodic al elementelor (care întâmplător poartă și numele unui rus, inventatorul său) și anume Metalele.* Așa că mi-am propus să dau drumul la aceste ”Doomeekus monthly picks” în care mă voi opri la 3-4 albume în fiecare lună, fără pretenții de ierarhizare, fiind vorba pur și simplu de muzicile care mi-au intrat cel mai bine în ureche dintre albumele lansate în luna respectivă.Nu-i musai nici ca aceste alegeri să se regăsească în retrospectivele pe 2023, până la sfîrșitul anului se pot întâmpla multe.Să purcedem:

        

         1. OBITUARY - Dying of Everything (Relapse)


          Când m-am apucat de metale (ce tânăr eram, 15 anișori!), Obituary aveau deja la activ două albume mari și late  ( Slowly … și Cause…..) ce au cristalizat poate cel mai recognoscibil sound al unei trupe de death metal ever .Nici nu apucasem să ascut ceva de pe noul LP (sunt tributar exprimării, poate acum desuete, de album, LP , EP, când în prezent industria muzicală operează cu alte unități de măsură) până mi-a sărit în ochi coperta sus pomenitului album.Ferm convins că e ceva pictură celebră de care nu știam, am făcut ceva săpături și așa am dat de regretatul artist plastic polonez Mariusz Lewandowski  ( nici o legătura cu fotbalistul) și despre care am mai aflat că a mai avut ceva colaborări cu trupe de metal , poate cea mai notabilă fiind ( vizual vorbind) cea cu  Bell Witch pentru albumul Mirror Reaper, care de altfel a și marcat începutul colaborărilor artistului cu trupe din zona metal.Revenind la muzică, e același old school death metal, poate au mai redus motoarele ,  puțin mai mult groove, dar vorbim de același soud marca Obituary, frații Tardy & Co se țin tare și la bătrânețe.



 
 

         2. AHAB – The Coral Tombs (Napalm)


          O să încep tot de la prima impresie , și anume cea vizuală, primul contact  cu un album al oricărei trupe muzicale fiind (cel putin pentru edițiile în format fizic – vinil, cd, casetă) cel vizual. Ascultasem ceva Ahab și înainte de aparitia lui The Boats Of The Glen Carrig, dar nu-mi căzuse cu tronc nici o copertă pînă atunci.Gândul mi-a zburat imediat la Dave Patchett și la lucrările sale pentru coperțile albumelor  Cathedral , mai ales pentru celebrul Forest of Equilibrium.Sau ,de ce nu, având în vedere tematica puțin steampunkish, la Stan-W Decker ,cel ce s-a ocupat de copertile ultimelor albume Pyogenesis.Săpând mai mult, am aflat că de fapt este Sebastian Jerke, artist care și acesta are în portofoliu o grămadă de trupe de metal.Revenind la muzică, trupeții îsi intitulează stilul ca "nautic funeral doom", iar dacă pe albumele trecute găsim referințe către Herman Melville și al său Moby Dick (de la numele trupei pănă la inpirația pentru The Call of the Wretched Sea), E. A. Poe  - Povestea lui Arthur Gordon Pym pentru The Giant , “Narrative of the Most Extraordinary and Distressing Shipwreck of the Whale-Ship Essex” de Owen Chase  ( nu am gasit să fi fost tradus și în românește), respectiv  ‘‘În inima mării’” de Nathaniel Philbrick pentru The Divinity of Oceans și romanul omonim al lui William Hope Hodgson pentru The Boats of The Glen Carrig, în cazul albumului de față avem de-a face cu Jules Verne și al său ”20.000 de leghe sub mări” dând peste dom’ profesor Arronax încă din prima piesă.Tot timpul m-am întrebat de ce nu avem un album Ahab inspirat de HP Lovecraft, ce mediu poate fi mai potrivit pentru mythosul lovecraftian decât imensitatea spatiilor abisale ale oceanului.Răspunsul l-am găsit într-un interviu de acum aproape 10  ani în care trupeții consideră că ar fi ” boring” din moment ce alte atâtea trupe  își iau inspitația  din Lovecraft.

          Poate cel mai bun album al lor, beneficiază și de colaborarea unor nume notorii în zonă Chris Dark (Ultha) și Greg Chandler (Esoteric).

 

 




        3.  KATATONIA - Sky Void of Stars (Napalm)


          Despre Katatonia am mai vorbit pe aici cu ocazia concertului lor de la Artmania din 2016.După colosalul Fall of Hearts  a urmat reusitul  City Burials, am zis reusit dar fără a fi colosal, Katatonia loveste din nou și în acest început de an cu Sky Void of Stars, în acelasi stil melancolic, puțin gothic, mai nou proggy.Nu știu dacă e la nivelul lui Fall … dar sigur e peste City Burials. Încă mai dezbat.

 



 

Inspiratie:

https://www.angrymetalguy.com

https://metalinjection.net

https://www.antiheromagazine.com

https://www.metal-rules.com

 

*( mai am ceva  restanțe la capitolul retrospective pe ultimii 3 ani…)

vineri, 3 aprilie 2020

RETROSPECTIVĂ ȘI TOPURI PERSONALE 2019 -2- LIVE & LIFE




        2.LIVE
Anul trecut, în încheierea cronicilor pe 2018, speram ca pentru 2019 să dau raportul de la Dead Can Dance, Artmania  şi Rockstadt .Parţial aşa a şi fost, la Rockstadt nu am mai ajuns.

       I. Dead Can Dance , Papp Laszlo Sportarena, Budapesta, 26 iunie
Dean Can Dance,  una dintre trupele care au contribuit masiv la coloana sonora a adolescenței mele, fiind, alături de Pink Floyd, o contrapondere la muzicile suparate. Madlene:Pe Sighișoara , la festivalul medieval, pe casetofon portabil cu Aion şi Serpents egg, prin alte cetăți (Deva, Soimos),  ca  fundal citind  Eco (Numele Trandafirului, Pendulul lui Foucault )...
În vremea aceea în care era o aventura sa pui mâna pe o casetă copie la copie de la alte copii cu un album DCD, mi-ar fi părut de-a dreptul SF gândul de a-i vedea live. Tocmai mi se confirmase c-am primit refund de la ceea ce ar fi trebuit să fie concertul Candlemass, când am primit newsletter- ul ce anunța turneul de promovare  după Dyonisus, urmând să ajungă pe 26 iunie 2019 la Budapesta, pe Papp Laszlo Sportarena. N-am mai stat pe gânduri și-am sărit pe net să văd de unde se pot găsi bilete. Mama lui de Google, îmi da prima varianta pe Viagogo. Doar după ce făcusem plata, căutând mai mult despre ce va să zică acest Viagogo, am aflat că e cel mai mare dealer de pe piața secundară de bilete.Deh, eram învățat numai cu my tycket, eventim sau iabilet. Când mi-a venit link-ul de descărcare am văzut că era emis de eventim.hu pe numele unui nene din Polonia. Prețul plătit logic că era mai mare decât face value dar asta e, măcar am bilet la DCD. După premiera cu primul bilet luat de pe viagogo, inevitabil urma și cea cu primul concert în afara României. Drumul l-am făcut cu un prieten cu masina, după câteva ore pe autostradă, te trezești direct în Budapesta iar de la ieșirea de pe autostrada până la PL Arena, care e în buricul târgului, am făcut 20 de minute. Locuri de parcare berechet în preajma sălii, și moca pe deasupra, după 5 pm nu se mai plătește parcarea. La intrare, civilizat, fără cozi și impinsaturi, culoare cu turnicheti, scanezi biletul și ai intrat, fără  control corporal. Și eram peste o mie de spectatori. 
Concertul nu a fost foarte diferit ca setlist față de ce văzusem pe yt de prin alte orașe europene din acest turneu. Sală foarte mișto pentru concerte, cu toate ca la baza e sală de sport (polivalentă cum ar veni), lume pestriță, cupluri trecute de prima tinerețe dar și destui tineri, plin de britanici, polonezi, cehi, nordici chiar, puține tricouri supărate, mă asteptam la mai mult hipsteret, dar în general lumea părea că știe pentru ce a venit. M-a întristat că nu exista un stand de merch, însă la restul, categoria băuturi /potoale preturi relativ ok, plata exclusiv cu card. Cu toate că se cam vede c-a trecut vremea peste     cuplul Perry /Gerrard, calitățile vocale ale celor doi nu se resimt. Brendan pare un moș sfătos  cu voce gravă , iar Lisa, cu toate că fizic nu mai aduce cu ce cunoșteam dinainte, livrează același voce neomeneasca. De abia așteptam să aud live Cantara sau The wind... și nu am fost dezamăgit, ba din contra. Și acum când rememorez mă  ia cu furnicături pe șira spinării. Întrucât a început puțin mai târziu decât era preconizat, inevitabil s-a și terminat mai târziu, fapt pentru care m-am felicitat că nu am ales ca variantă de retur trenul, că era pierdut demult. Setlist:Anywhere Out of the World ,Mesmerism, Labour of Love,  Avatar, In Power We Entrust the Love Advocated,Bylar,Xavier, The Wind That Shakes the Barley, Sanvean,  Indoctrination (A Design for Living), Yulunga (Spirit Dance), The Carnival Is Over, The Host of Seraphim, Amnesia, Autumn Sun, Dance of the Bacchantes, Song to the Siren,  Cantara,  The Promised Womb, Severance.

II.Artmania 2019
Vineri 26 iulie
Anul ăsta am văzut Artmania mai pe fugă, doar în prima zi, mergând cu nişte prieteni, fără cazare şi plănuind să plec chiar în prima noapte.Din păcate, (sau fericire) , nu mai găsisem nici o cursă de autocar liberă în acea noapte şi tot cu trenul de dimineaţă am plecat.Tot aceeaşi prieteni m-au şi găzduit în acea noapte. Luasem din vreme, ca de obicei două abonamente, câte unul pentru mine şi pentru consoartă.După cum era de aşteptat, colega de cameră nu mai putea să vină din cauză de bebe mic, aşa că am vândut celălalt abonament pe olx,(e drept că sub face value), cu prezentare chiar la concert.(Mulţam Rareş!).Iarăşi o prima dată, nu folosisem olx până atunci nici să cumpăr ceva , darmite să vând. 

Despre poporul participant, am remarcat recrudescenta tricourilor Behemoth și Batushka,  pe care o  asemui cu inflaţia de tricouri Cradle şi Dimmu (era să zic pe vremea mea) pe la începutul anilor 2000.Culmea nu am prea văzut Ghost, că şi ăştia sunt pe val.
Jetoane tot de la BT, de data asta negre cu inserturi argintii și inscripția token, fără Artmania ca anul trecut. Valoare tot 7 lei, echivalentul unui draft de Becks. La potoale nu m-am uitat, am văzut clătite,  ceva grill, ribs.Merch tot vechii Niche rec. și Beauty of Pain, plus standul de merch oficial.
Trupe
FJORT
Postpunk cu ceva tușe goth, foarte energic prestat, cu un cântec antifascist.
WARDRUNA
Trupa islandeza de folk devenită cunoscută după serialul Vikings. Pentru mine au fost surpriza serii, o grămadă de instrumente arhaice, bețe, oase,scoici, talangă pe post de instrumente de percuție, instrumente de suflat din   coarne de animale, tulnice, fluiere, un fel de tubă  veche care scoate un sunet grav de-am crezut că m-am nimerit în momentul atacului armiilor  Mordorului în bătălia de la Minas Tirith. Un fel de hurdy gurdy. Câteva trimiteri la DCD.Am apeciat cel mai mult batrânelul poliinstrumentist.
ARCHITECTS
Hardcore britanic  cu ceva tușe prog. Foarte energici,vocalistul a inițiat un cerc de moshpit în fața scenei.Not my cup of tea.
DREAM THEATER
Începutul de la Unthetered Angel m-a prins tot la coada la bere la care mă postasem când începuse pauza de după Architects. Meseriașii au prestat patru piese de pe ultimul (Unthetered..., Fall into The Light, Barstool Warrior și Pale Blue Dot) spre bucuria mea și nu ne-au plictisit cu piese de pe penultimul. Deşi după apariţia lui Metropolis II  nu am mai urmărit atât de aproape trupa, la un moment dat părând chiar că intră în criză de idei, pe ultimele albume ( şi asta nu are nicio legătură cu plecarea Portnoy) parcă se îndreaptă în direcţia bună.Oricum preferatul all time pentru mine rămâne Images &words.De remarcat Mike Mangini de care multă lume considera că nu umple pantofii lui Portnoy și care nu era chiar un nimeni când a aplicat pentru postul de toboșar la DT.Un spectacol dinamic, o mulţime de proiecţii având teme spaţiale sau sf, interpretarea a fost flawless.Mi s-a părut puțin ciudata sonorizarea pe partea de voce, uneori suna metalic, spart. Setlist :Atlas, Untethered Angel, A Nightmare to Remember, Fall Into the Light, Peruvian Skies, Barstool Warrior,In the Presence of Enemies, part I, The Dance od Eternity, Lie, Pale Blue Dot , As I Am ( la bis) .
3. LIFE
CĂRŢI & FILME
La începutul anului mi-am redescoperit idolul adolescenţei , pe Mircea  Eliade, aşa că în marea majoritate m-am apucat  să recitesc cam tot ce aveam în bibliotecă din memorialistica şi diaristica sus-numitului, respectiv lucrări monografice ale altor autori despre el( Culianu, Oisteanu).Am mai întrerupt doar cu Peixoto, ceva Lovecraft  şi două cărti tot memorialistice şi de convorbiri ale lui Doru Ionescu ( printre care una cu regretatul FSU-Florin Silviu Ursulescu, cel care ne-a părăsit în toamna anului trecut, şi căruia îi datorez, alături de  Florian Pittiş şi Lenţi Chiriac, alfabetizarea mea into rock&metal prin intermediul R3-Radio România Tineret, singurul radio de acoperire naţionala şi pe FM care difuza metale la începutul anilor 90).Dar despre asta voi mai reveni.
La capitolul filme, mai puţine anul trecut, din lipsă de timp şi intimidate .De notat serialul Mandalorian, care se desfăşoară în universul Star Wars, poate mai cu miez decât rebuturile lui Jar Jar Abr., alt serial dintr-o franciză sf şi mai veche, Star Trek Picard, despre care o să mai vorbesc şi, cu voia dumneavoastră, Avenue 5, adică revenirea la comedie a lui Hugh Laurie ( revenire cu succes zic eu). Din păcate, ca și anul trecut, majoritatea au fost vizionate pe telefon.
Tot la fel ca anul trecut, în joacă, m-am pus și-am făcut un calcul, raportat  la totalul veniturilor personale , cam cât am alocat la capitolul cultură&enterteinment și mi-a ieșit un 15% dus pe CD-uri, cărți, bilete la concerte, celelalte colecții (cartofilie și numismatică).
SUMMA

2019 s-a dovedit a fi un an foarte bun, atât în plan personal cât și profesional, începând cu naşterea micuţei doomsteriţe. Poate mai puțin timp pentru loisir , iar pentru 2020 nu prea mai îmi fac speranţe de concerte ( şi cum visam la Amon Amarth şi Testament la Artmania), eventual citit, filme şi timp petrecut cu familia.Ştiţi şi voi de ce …..



    

luni, 10 februarie 2020

RETROSPECTIVE ȘI TOPURI PERSONALE 2019 -1



      După o bună perioadă în care am dispărut din peisaj, revin cu tradiţionalele retrospective anuale.

1.MUZICI
De obicei le luam alfabetic, acuma m-am decis să le sortez pe subgenuri metalifere, sunt mai ușor de urmărit. Asta am ascultat și plăcut în 2019, iar pe câteva le am și în format fizic (CD).

DEATH

AMON  AMARTH - Berserker

Cine a cunoscut AA dintotdeauna știe la ce să se aștepte pe acest album.Fără surprize mari, același death metal melodic și energizant, pe teme vikinge.Am ales Crack the sky pentru că mă duce cu gândul la mărețul Pursuit of vikings de pe Fate of Norns, al cărui clip  live la  Music Hall –Koln de prin 2006  m-a făcut să mă atașez iremediabil de Hegg&Co. Vorba unui prieten, simți cum creste barba pe tine văzând așa ceva.Cam de pe când apărea Fate of Norns  mi-am lăsat și eu barbă, dar din alte motive...

 

ENTOMBED AD - Bowels Of Earth
Varianta  ENTOMBED  reanimată de LG Petrov și botezată AD pe motive de divergențe cu fostii cpechipieri, revine cu un nou album de death-n-roll, de data mult mai death decât roll.Să fie Elimination .

INSOMNIUM – Heart Like A Grave
Dacă aș zice că așa ar fi trebuit să sune  și ultimul Inflames, iar mi s-ar da în cap că sunt retrograd și nu înțeleg metalul modern.Așa că nu mai zic nimic. Am ales Valediction.

DOOM

AVATARIUM -The Fire I Long For

Inițial un side project al lui Leif Edling, la cel de-al 4-lea album se poate spune că sunt pe picioarele lor, master Leif mai contribuind doar la compoziotie pe 3 piese din cele 9. Un melaj de Black Sabbath, Deep Purple,  ceva blues peste care vine vocea Jenniei-Ann Smith și ASMR-ul e gata.

CANDLEMASS -The Door  to Doom

Toată lumea se aștepta la un Epicus... partea a II-a, odată cu revenirea lui Johan Längqvist la voce.N-a fost să fie (nici nu avea cum să fie și nici nu trebuia să fie).A ieșit un album solid, care câștigă câte ceva la fiecare reascultare.Cum zicea cineva, vom vedea cum va „îmbătrâni„ albumul, acum e prea devreme de dat sentințe radicale.Ca fapt divers, trupeții s-au ales cu o nominalizare Grammy la categoria Best Metal Performance pentru Astorolus - The Great Octopus. Au rămas cu nominalizarea, câștigătorii fiind Tool.

CRYPT  SERMON -The Ruins of Fading Light

O trupă tânără de epic doom, la început am strâmbat din nas văzând că bântuie prin topurile hipsterești si mă tem să nu pătească ca și Pallbearer.Se respectă întrutotul rețeta subgenului, vocea poate puțin prea ”crispy”.Am ales Key of Solomon.

MONASTERIUM - Church of Bones

La fel, o trupă tânără de epic doom din Polonia, cu un vocal ce aduce cu Fabio Leone.Am ales The Last Templar.

SAINT VITUS - Saint Vitus

Dincolo de ciudățenia  de a scoate în 2019 un  album cu același titlu cu al celui de debut din 1984, mai și revine pe post de vocal  Scott Reagers, solistul inițial.Același lucru ca și la Candlemass, un album solid, iar deși sunt fan Wino, trebuie să recunosc că vocea lui Reagers pică la fix. Trebuie să remarc și că varianta digi a cd-ului e super classy.Și alt bonus, tot albumul e la liber pe canalul de Youtube al celor de la  Season of Mist.


SMOULDER - Times of Obscene Evil and Wild Daring
Din nou o trupă tânără de epic doom, din Canada de data aceasta, trupă la care prestează taman Sarah Kitteringham, cronicarul care are în grijă felia de doom și heavy la Banger TV.Era culmea să nu sune bine, așa că dacă vă e dor de un melanj de  Solitude Aeturnus, Candlemass  și  Reverend  Bizarre, căscați urechea aici.


BLACK
BORKNAGAR True North

Dincolo de titlul, după mine, nu prea bine ales, chiar și fără Vintersorg la voce, Thrue North e un album excelent.Am fost și sunt în continuare fan neconditionat Vintersorg, dar părtile vocale au rămas pe măini bune, Simen ”ICS Vortex”(Arcturus, că de Dimmu nu vreau să aud) - și Nedland (Lazare din Solefald).Orgasmul  auditiv extrem pentru mine a fost când pe Winter Thrice au dat cu vocea toti fostii vocalisti, inclusiv Garm (Kristoffer Rygg –Ulver,Arcturus).Am ales Up North, cu un clip de Costin Chioreanu al nostru.


HEAVY/POWER

ATLANTEAN KODEX -The Course Of Empire

O trupă tânără de epic metal, care după mine a cam dat de pământ anul trecut cu multi din aria asta.Îmi aduce putin cu  While Heaven Wept și Warlord de pe Holy Empire.O altă bilă albă, albumul se poate asculta pe canalul de youtube al celor de la Van Records.Am ales People Of The Moon (Dawn Of Creation).

 

PROG

DEVIN TOWNSEND - Empath

Lăsând la o parte Tool, Opeth sau chiar Dream Theater, alegerea mea pe zona asta pe 2019 a fost Devin.

 

THRASH

SACRED  REICH - Awakening




INDUSTRIAL
LINDEMANN – F&M
La patru ani după  fenomenalul Skills In Pills, cei doi mari deranjați la mansardă,  Till Lindemann ( Rammstein) și Peter Tägtgren (Pain, Hypocrisy) au pus-o  din nou de-un album de zile mari. Nu mai zic nimic, urmăriți doar clipurile disponibile pe canalul oficial, majoritatea în variantă cenzurată. Că deh, tematica bdsm și imaginile șocante nu sunt pentru toată lumea.

 GROOVE/ Rockabilly

VOLBEAT- Rewind Replay Rebound

Când i-am văzut în 2010 la Sonispherere, am zis wtf, ăsta-i elvis metal.Nu auzisem de ei până atunci, dar după acel show au ajuns  o permanență în playlistul meu.Amestecul de metal cu rockabilly și chiar rock-n-roll îmi dă o stare tonifiantă și de multe ori ascult Volbeat pe telefon atunci când am de făcut  munci fizice solicitante. Ultimul album are de a face cu nostagiile după copilărie și adolescență și m-a prins numai bine anul ăsta (detalii în partea a doua a retrospectivei).