Halal moment mi-am găsit și eu să șterg praful de pe blogul ăsta, a trecut peste noi o pandemie și deja un an împlinit dintr-un război la fruntarii care nu pare a se sfârși prea curând.Și ca să ieșim din distopia perpetuă în care trăim de vreo 3 ani de zile ( nu că înainte erau toate roz), zic să ne aplecăm puțin spre muzicile care de cam juma' de secol (depinde pe cine întrebi) și-au împrumutat numele generic din o anumită parte a tabelului periodic al elementelor (care întâmplător poartă și numele unui rus, inventatorul său) și anume Metalele.* Așa că mi-am propus să dau drumul la aceste ”Doomeekus monthly picks” în care mă voi opri la 3-4 albume în fiecare lună, fără pretenții de ierarhizare, fiind vorba pur și simplu de muzicile care mi-au intrat cel mai bine în ureche dintre albumele lansate în luna respectivă.Nu-i musai nici ca aceste alegeri să se regăsească în retrospectivele pe 2023, până la sfîrșitul anului se pot întâmpla multe.Să purcedem:
1. OBITUARY - Dying of Everything (Relapse)
Când m-am apucat de metale (ce tânăr eram,
15 anișori!), Obituary aveau deja la
activ două albume mari și late ( Slowly … și Cause…..) ce au cristalizat poate cel mai recognoscibil sound al
unei trupe de death metal ever .Nici nu apucasem să ascut ceva de pe noul LP
(sunt tributar exprimării, poate acum desuete, de album, LP , EP, când în prezent
industria muzicală operează cu alte unități de măsură) până mi-a sărit în ochi
coperta sus pomenitului album.Ferm convins că e ceva pictură celebră de care nu
știam, am făcut ceva săpături și așa am dat de regretatul artist plastic
polonez Mariusz Lewandowski ( nici o legătura
cu fotbalistul) și despre care am mai aflat că a mai avut ceva colaborări cu
trupe de metal , poate cea mai notabilă fiind ( vizual vorbind) cea cu Bell Witch
pentru albumul Mirror Reaper, care de
altfel a și marcat începutul colaborărilor artistului cu trupe din zona metal.Revenind
la muzică, e același old school death metal, poate au mai redus motoarele
, puțin mai mult groove, dar vorbim de
același soud marca Obituary, frații
Tardy & Co se țin tare și la bătrânețe.
2. AHAB – The Coral Tombs (Napalm)
O să încep tot de la prima impresie , și anume cea vizuală, primul contact cu un album al oricărei trupe muzicale fiind (cel putin pentru edițiile în format fizic – vinil, cd, casetă) cel vizual. Ascultasem ceva Ahab și înainte de aparitia lui The Boats Of The Glen Carrig, dar nu-mi căzuse cu tronc nici o copertă pînă atunci.Gândul mi-a zburat imediat la Dave Patchett și la lucrările sale pentru coperțile albumelor Cathedral , mai ales pentru celebrul Forest of Equilibrium.Sau ,de ce nu, având în vedere tematica puțin steampunkish, la Stan-W Decker ,cel ce s-a ocupat de copertile ultimelor albume Pyogenesis.Săpând mai mult, am aflat că de fapt este Sebastian Jerke, artist care și acesta are în portofoliu o grămadă de trupe de metal.Revenind la muzică, trupeții îsi intitulează stilul ca "nautic funeral doom", iar dacă pe albumele trecute găsim referințe către Herman Melville și al său Moby Dick (de la numele trupei pănă la inpirația pentru The Call of the Wretched Sea), E. A. Poe - Povestea lui Arthur Gordon Pym pentru The Giant , “Narrative of the Most Extraordinary and Distressing Shipwreck of the Whale-Ship Essex” de Owen Chase ( nu am gasit să fi fost tradus și în românește), respectiv ‘‘În inima mării’” de Nathaniel Philbrick pentru The Divinity of Oceans și romanul omonim al lui William Hope Hodgson pentru The Boats of The Glen Carrig, în cazul albumului de față avem de-a face cu Jules Verne și al său ”20.000 de leghe sub mări” dând peste dom’ profesor Arronax încă din prima piesă.Tot timpul m-am întrebat de ce nu avem un album Ahab inspirat de HP Lovecraft, ce mediu poate fi mai potrivit pentru mythosul lovecraftian decât imensitatea spatiilor abisale ale oceanului.Răspunsul l-am găsit într-un interviu de acum aproape 10 ani în care trupeții consideră că ar fi ” boring” din moment ce alte atâtea trupe își iau inspitația din Lovecraft.
Poate cel mai bun album al lor, beneficiază și de colaborarea unor nume notorii în zonă Chris Dark (Ultha) și Greg Chandler (Esoteric).
3. KATATONIA - Sky Void of Stars (Napalm)
Despre Katatonia am mai vorbit pe aici cu ocazia concertului lor de la Artmania din 2016.După colosalul Fall of Hearts a urmat reusitul City Burials, am zis reusit dar fără a fi colosal, Katatonia loveste din nou și în acest început de an cu Sky Void of Stars, în acelasi stil melancolic, puțin gothic, mai nou proggy.Nu știu dacă e la nivelul lui Fall … dar sigur e peste City Burials. Încă mai dezbat.
Inspiratie:
https://www.antiheromagazine.com
*( mai am ceva restanțe la capitolul retrospective pe ultimii 3 ani…)
