RETROSPECTIVĂ ȘI TOPURI PERSONALE 2018 -2- LIVE & LIFE

Aşa cum preconizam, după venirea pe lume a micuţei doomsteriţe ,criza de timp  s-a cronicizat, însă rămânând dator cu volumul 2 la retrospectivele pe 2018, revin acum cu completarea:

        2.LIVE

       I.Primul eveniment  la care promisesem să ajung a fost Flex Fest –ul de pe ştrandul din Arad pe 29-30 iunie.Organizat de clubul cu acelasi nume, fară trupe de mare angajament, cel mai sonor nume fiind Dordeduh, urmaţi de cei de la Sur Austru ( trupă ce urma să aibă botezul  tocmai cu ocazia asta, trupa fiind formată din fosti membri  Negură Bunget şi Grimegod).

 

Pe zile, programul arăta astfel:

Vineri 29 iunie :Unity of Opposites, Things to Come, Sur Austru, Domination (Pantera Tribute) .

Sambata 30 iunie : Groovernatores, Katara, Dordeduh, Bring Floyd (Pink Floyd Tribute).

N-am reuşit să ajung decât a doua zi, taman la concertul băştinaşilor de la Katara.După cum era prezentată trupa (death melodic), visam la ceva Gothenburg sound, în schimb primind un death metal generic, rifăraie în mid tempo,cam cum sunau în anii 90 trupele româneşti de death-doom, pe felia M.D.B., fără partea de doom (avem parte pe alocuri şi de vioară, curat M.D.B.).

Au urmat dei de la Dordeduh.Trupeţii lui Edmond Karban ( fostul

Hupogrammos din formula iniţială Negură Bunget) au prestat un melanj de ambient-folk-black metal condimentat cu instrumente de suflat şi  ţambal . Un sunet brici, mă şi miram că poate ieşi aşa ceva din sonorizarea nu foarte pretenţioasă a eventului.Prestaţie profi, nu-i văzusem live până acum, ascultasem doar ceva de la ei, fără să insist, not my cup of tea.Ce-am auuzit mă face să nu-i evit dacă mai dau de ei pe la ceva cântări, ba din contra. La Bring Floyd n-am mai stat, se pusese un frig de se stransese rău de tot pe mine tricoul cu Candlemass pe care-l purtam cu fală.

Impresie generală : la prima ediţie, chiar şi moca, n-am totalizat cred că mai mult de maxim 200 de participanti,( cu tot cu cei împrăştiati pe la tarabe).Se pare că asta ar fi media de metalheads umblători pe la concerte în oraşul de pe Mureş.Poate la anu o fi mai bine, poate niscaiva nume mai mari ar aduce mai multă lume, chiar dacă ar trebui să plătescă bilet.

II.A urmat Artmania 2018. 

 

Excursus:Am ajuns joi, după un drum cu microbusul pănă la Deva, apoi cu autocarul spre Sibiu.Ne-am cazat tot unde am stat în ultimii 4 ani, pensiunea Kiev, cam 15 minute de mers pe jos până în Piaţa  Mică.Referitor la localurile preferate din alţi ani, La Turn, se pare că nu-l mai avem pe chef Larand, asa ca nu mai avem capucino de ciuperci ci doar supa cremă de ciuperci, bună și aia.Servirea lasă de dorit, crutoanele vin cu întârziere și numai după ce întrebam noi de ele, simplă pâine prăjită. Localul Galeria de pe Bălcescu. Întârzieri foarte mari (un sfert de oră până primești un meniu, personalul prefera sa stea cu ochii în telefon decât sa vadă ce e pe terasă) Am comentat în barbă  despre lipsa de personal calificat în deservire şi-am plecat mai departe.Pe bune, se pare că ne-au plecat spre ţările cu apă caldă  mai toți chelnerii şi ospătarii de meserie şi-au rămas numai  puştime care probabil  că lucrează doar pe timpul vacanţei sau part time şi nici atunci nu-şi dezlipesc ochii de mobil.Etica muncii nema.

La a doua ediţie de când s-a revenit la intrare pe bilet, adică pe bani, după 2 ani cu experimentul free acces, Artmania de anul acesta adevenit şi mai proggy, cap de afiș fiind Steven Wilson. Să detaliez:

       DAY 1 (Vineri 27.07.2018)

Excursus:Am făcut ca de obicei turul centrului vechi :Biserica  Evanghelica, Casa Binder (cu o expoziţie despre cadourile primite de Ceaușescu în epoca de aur), Brukenthal et. 1 și curtea, La galeria Gothic de la subsol am nimerit taman înainte de vernisajul expozitiei lui Constin Chiorean –The anatomy of darkness. La Union, ca de obicei meniul şi servirea ireproşabile.

Să trecem la ale noastre :

ROME.Cunoșteam câte ceva de pe albumele scoase pe când apartineau de Cold Meat Industry (de la ”Berlin” până la ”Masse Mensch…”).Am dat de ei prin Doru Atomei (cel din spatele Kogaionon zine, DonisArt și Dark Bombastic Evening), de fapt și cel care îi aducea până acum  în România.De o vreme Jerome a dat-o pe neofolk ,lăsând-o mai moale cu fazele marțiale. Marele dezavantaj  al trupei a fost faptul că astfel de muzică mergea mai bine mai pe intuneric, însă și așa, publicul a fost câștigat din prima. Au avut ceva probleme la sunet, probabil un sample defect.

ARCANE ROOTS .Nu mai rețin nimic din cântarea lor, cred că bârcuiam prin standul celor de la Niche în timpul ăsta.

HAKEN. Categoric ei ar fi trebuit să fie capul de afiș al zilei de vineri.Nu-i cunoșteam dinainte, preferatii mei când vine vorba de prog metal din Albion au fost și vor rămâne Threshold.Trupa se afla în turneu de promovare pentru altimul album de studio Affinity .M-au câștigat din prima, mai ales că mi s-a părut că aud și faze care mă duc cu gândul la prog-ul vechi  britanic, recte Genesis. Setlist: Affinity.exe, Initiate,Atlas Stone, In Memoriam, Earthrise, 1985, The Endless Knot, Cockroach King (preferata mea), The Architect ( alături de Einar Solberg de la  Leprous, în civil, adică echipament sport, care a urlat la noi de mama focului).Despre setlist, să nu credeți că am chiar așa o memorie prodigioasă, mă mai ajut și eu cu setlistfm.

        MOGWAI.Altă necunoscută pentru mine, o trupă de  post-rock, din Scoția, cică printre primele promotoare ale subgenului.Mai mult instrumental,repetitivă, pe alocuri, (combinată cu licorile adiacente evenimentului), hipnotică.Setlist: Crossing the Road Material, Friend of the Night, Rano Pano, Don't Believe the Fife, Auto Rock, Old Poisons, Ex-Cowboy, 2 Rights Make 1 Wrong, Every Country's Sun, Remurdered, Mogwai Fear Satan.

DAY 2 (Sâmbătă 28.07.2017)

Excursus:  Brukenthal vol. II, et 2,arta europeana și romaneasca. Am revenit la Gothic , dupa vernisaj. Încheierea la Crama Sibiana.

DISTORTED HARMONY . N-am prins, deși auzisem numai lucruri bune despre ei.

ZEAL&ARDOR.Comboul elvețian combină cu succes muzica gospel și negro spirituals cu black metalul.Faza cu muzica ”neagră” e și la propriu și la figurat.Poate prea ”neagră” pentru mine.Imnurile proslăvind forțele întunecate sunt pe bune, nu doar de show off.Muzical, dacă faci abstracție de texte, sunt chiar interesanți.Setlist:In Ashes, Servants, Come On Down, Blood in the River, Fire of Motion, Waste, We Can't Be Found, Gravedigger's Chant, Row Row, Devil Is Fine, Don't You Dare, Baphomet.

LEPROUS.Nu știu de ce, dar nu m-a dat cu nimic pe spate show-ul Leprous.M-am simțit ”disconected”. Cântarea o fost ok-ish, cu proiectii video, piesele executate corect, dar nu m-au prins cu nimic.De fapt după albumul ”Coal” din 2013 m-au pierdut pe drum. Publicul i-a primit bine, se pare că trupa are destui fani la noi. Setlist:Bonneville, Stuck, The Valley, Foe, The Flood, From the Flame, Illuminate, The Price, Mirage, Slave.

STEVEN WILSON.Recunosc faptul că am relație ”complicată” cu SW și muzica lui. Nu pot explica de ce, nu m-am omorât după Porcupine Tree, și nici după activitatea lui solo.Stiu că editiile  monștrilor sacri ai  progului remixate de el (Emerson, Lake & Palmer, Jethro Tull, Hawkwind, King Crimson, Yes, Steve Hackett, Marillion) sunt unanim aclamate de cunoscătorii în domeniu, chiar și detractorii recunosc are una dintre cele mai bune urechi din lume când e vorba de prog. Poate m-a deranjat că o parte dintre trupele pe care le-a produs la un moment dat, incepeau să sune ca el (Orphaned Land spre exemplu). Poate ma râcîie militantismul de orice fel, nu mai suport chestiile angajate, inclusiv  la artistii preferati iau chestiile astea sub beneficiu de inventar (Roger Waters). N-am putut niciodată suporta Hand. Cannot. Erase. Sunt un mare amator de albume conceptuale, rock opera, etc.Dar pur și simplu albumul ăsta nu l-am putut suporta. La fel și cu Astonishing –ul celor de la Dream Teather. Poate din prea mult show off? Ia vedeți ce buni și geniali suntem noi, ce chestii elaborate știm noi să facem.Poate au reînceput să-mi placă mai mult lucrurile simple?Trecând peste idiosincraziile mele, trebuie să recunosc că omul e un geniu, iar ultimul album To The Bone chiar mi-a plăcut foarte mult.
Culmea, partea în care ziceam de bine despre concert s-a sters din greseală din draft, așa că trebuie să rescriu partea asta.Concertul SW de la Artmania a bătut la fund tot ce-am văzut până atunci la această ediție. O cântare profi, sunet cristal, pe alocuri mi se părea  surround și poate chiar era, proiectii, filmulețe.Tipul are și umor, făcând mișto de puriștii genului, spunând că și muzica pop și disco e ok chiar dacă purtătorii de tricouri  cu Crimson și Yes se vor scandaliza.Impresia generală m-a făcut să-l iert de tot ce aruncasem mai sus despre el și să mă înclin.

Inventarul tricourilor participantilor la fest: Be prog, DBE, Steven Wilson, Steve Hackett,  Pink Floyd, King crimson, Haken, Queensryche, ceva Rush printre care și eu.Pe partea de doom, Pagan Altar, Candlemass, Pentagram.

La partea de food&drink, s-a renunțat la cardurile Festipay și s-a revenit la clasicele deja jetoane.Nu cele vechi, rotunde, galbene sau roșii ce s-au folosit alternativ, începând cu 2009, ci altele de 7 lei, divizibile, diferite pe zile, verde pal în prima zi, portocalii în a doua.

Excursus:duminică - pe trenul de întoarecere,  termin Jucării Stricate a lui krossfire.

Concluzii: o editie destul de ok iar pentru 2018 se anunță una și mai și, dacă menționam mai demult că Artmania devine din ce în ce mai proggy, din 2019 se poate intitula fără probleme Progmania, headlineri fiind Dream Theater și Opeth. Pe când un Threshold sau Fates Warning?

III. CANDLEMASS la Rites of the Black Mass festival, sau cronica unei anulări anunțate. 

 Prin primăvara anului trecut, puțin după ziua mea, belind ochii pe net să văd ce cântări vor mai fi în vara următoare dau peste un anunț despre un festival intitulat Rites of the Black Mass la care ,culmea, urmau să fie headlineri nimeni alții decât mighty Candlemass. În secunda doi, fără să mai stau pe gânduri, intru pe iabilet și plasez comanda pentru un abonament, două bulioane, doar pt Candlemass. Nu mă înteresau restul, fiiind și un fest preponderant de black. Vine biletul, bine merci, și mă pun pe așteptat. Lista trupelor care urmau să participe se măreste, Tiamat cică veneau cu un setlist doar de pe Clouds și Wildhoney, etc.

Vine vara, nici un semn, un anunt ceva despre locul de desfașurare. Silențio stampa. Nefiind abonat facebook, nu aveam de unde să știu de războiul din presa underground cu privire la festival, condus mai ales de buvnits, și nici că organizatorul era taman celebrul Șandor , cel ce dăduse țepe și celor de la Orphaned Land la Cluj.Intram zilnic pe site-ul Candlemass și vedeam că showul era confirmat ,bine merci,  pt. 20.10.2018.

Mai mult,  în septembrie, pe când îi făceam o vizită neoficială lui Erdogan mai prin partea mediteraneană a Anatoliei, aflu cu uimire că Johan Langquist , vocalistul de pe Epicus Doomicus Metallicus s-a reîntors în trupă iar la cântările viitoare, printre care și cea de la București setlistul va consta exclusiv din piese de pe Epicus. De două ori wow.Văzând că au inceput să apară comunicate cu tot felul de trupe care își anunțau retragerea de pe afiș, încep să intru la idei. Cum se apropia 20 octombrie (și un drum de Bucuresti din Arad, plus două zile pierdute pe acolo, cazare etc, plus biletul, nu-mi era indiferent dacă se mai tine sau nu),așa că-mi iau inima în dinți și contactez pe 8 octombrie pe email pe mimeni altul decât mr. Ole Bang , cel care răspunde de bookingul oficial al trupei.Mr. Bang îmi răspunde prompt că ”We will know on Wednesday if the contractual obligations are met by the promoter or not.If the contractual obligations are not met, Candlemass can of course not perform; and we must take it as an indication that the promoter will not run the festival with Candlemass on the bill.”.  Miercuri, pe 10 octombrie, într-adevăr apare pe site-ul oficial al trupei că trupa nu va onora concertul de la București pentru că avansul nu fusese plătit de promoter. În secunda doi am scris la cei de la Iabilet pt anularea biletului și returnarea banilor.A doua zi apare și anuntul oficial al organizatorului cu anularea festivalului și returnarea banilor pe bilete.

Din fericire, Candlemass sunt pe afișul Rockstadt 2019 , care sunt buni platnici, așa că voi putea să-i văd.

3. LIFE

CĂRŢI & FILME

Dacă am început anul citind Bruce Dickinson –What does this button do (ediția originală, am înțeles că a apărut în toamnă și traducerea în românește, la un an dela primul meu unboxing ever), am continuat citind la foc automat tot ce-am găsit de Salinger (Franny și Zoey, Dulgheri ridicați  grinda acoperișului, Nouă povestiri și recitit De veghe…), urmat de Dan C.Mihăilescu – Cărțile care ne-au făcut oameni, Tarantino –Ticăloși fără glorie , Cristian Ghica-Rockescu, Nicu Covaci – cele două volume de amintiri (Phoenix, însă eu și Giudecata înțelepților) și terminand cu Vlad Stoiculescu –Jucării stricate.

La capitolul filme, am continuat cu realfabetizarea into Star Trek, terminând ultimul sezon din ST Original Series (ST-OS) si primul din ST Discovery și The Orville (un fel de serial sf ST like).Pe partea de animatie, Disechanted al lui Matt Groening mi-a plăcut cel mai mult, un fel de Futurama pe invers. Din păcate, ca și anul trecut, majoritatea au fost vizionate pe telefon.

Tot la fel ca anul trecut, în joacă, m-am pus și-am făcut un calcul, raportat  la totalul veniturilor personale , cam cât am alocat la capitolul cultură& enterteinment și mi-a ieșit un 14% dus pe CD-uri, cărți, bilete la concerte, celelalte colecții (cartofilie și numismatică).

SUMMA

2018 s-a dovedit a fi un an bun, atât în plan profesional cât și personal.Poate puțin prea încărcat în a doua parte, însă a trecut cu bine.În 2019 sper să dau raportul de la Artmania 2019, Rockstadt și concertul Dead Can Dance din iunie de la Budapresta.