WHAT DOES THIS BUTTON DO? –UNBOXING

Nu, nu este vorba de butonul lui Dee Dee din Dexter`s Laboratory ci de autobiografia lui Bruce Dickinson lansată pe 19 octombrie de Harper Collins şi primită de subsemnatul pe 25 octombrie via Amazon.uk.

Nu daţi cu pietre, e prima încercare de felul acesta a subsemnatului, fară pretenţii de orice fel, raw& unedited.

 Impresii veţi avea tot aici, după ce o iau la puricat.Enjoy.

NEBUNUL CU OCHII ÎNCHIŞI

                 RAFTUL DE  ROCK- III

Titlu : Nebunul cu ochii închişi. Poveşti de viaţă

Autori: Mony Bordeianu în dialog cu Doru Ionescu

Editura :Integral

Data apariție : 28.05.2016

Format: 13x20 cm

Număr de pagini: 152 + 8 pagini coliță imagini

ISBN: 978-606-8782-36-2

Această carte nu e o lucrare beletristică – cu atât mai puțin un roman –, nici o autobiografie, nu e nici măcar o descriere exactă a celor întâmplate de-a lungul anilor. Este doar o încercare de a-mi aduce aminte de una sau de alta, sunt doar niște povești de viață.(…)Adevăr sau legendă, aceasta este povestea vieţii mele, alcătuită din fragmente, interviuri, oglindiri, amintiri.

Mony Bordeianu

Născut în Besenova Nouă ( redenumită mai târziu Dudeştii Noi), în Banat, după mutarea la Timişoara în 1960, se nimereşte să fie vecin cu Nicu Covaci, cu care va lega o prietenie care  va ţine până în ziua de azi.De fapt primele dăţi se întâlniseră la USODA ( un fel de ştrand din perioada aceea) şi apoi constată că nu stau departe unul de celălat, ba îşi mai descoperă şi afinităţile muzicale comune.

Activează la început în trupa Uranus (formaţia Uzinei de Baterii din Timişoara), apoi se “transferă” la Sfinţii lui Covaci, care mai târziu se va reboteza Phoenix (după cântarea de la balul bobocilor de la IATC).Repertoriul era compus la început din coveruri Shadows, Beatles, Kinks, Byrds, Stones, după care încep să aibe şi compoziţii proprii.

După cum recunoşte şi Covaci, rolul decisiv în alegerea  stilului formaţiei (beat), în anii ’60, îi revine lui Mony, care avea şi un rol important în scrierea pieselor (practic de partea de creaţie  răspundeau cel mai mult Mony şi Nicu Covaci)

De departe cel mai cosmopolit dintre trupeţi, pe jumătate neamţ (şvab), Mony Bordeianu avea norocul să aibă o mătuşă în SUA şi bunica din partea mamei în Germania, bunică care îl aproviziona cu discuri, reviste de muzică (Bravo, Melody Maker), chitări, amplificatoare, etc.E antologic episodul cu prima probă a amplificatorului Selmer, o experienţă aproape religioasă.

Încep să aibe din ce în ce mai multe concerte ( cântările de acasă din Timişoara din clubul Lola, festivalul de la Iaşi, două veri pe litoral), acest fapt ducând la perfecţionarea trupeţilor ca şi înstrumentişti şi implicit la sudarea formaţiei. La festivalul de la Iaşi dau peste providenţialul Cornel Chiriac cel care de altfel le va mijloci şi primele înregistrări.După apariţia a doua EP –uri, în culmea gloriei, primeşte viza de America, chiar înainte de a da examenul de stat (licenţa în vremea aceea).

Pleacă legal (împreună cu familia) în America via Germania (unde va sta căteva luni chiar la Cornel Chiriac cel care ajunsese deja la Europa Liberă), însă nu se prea adaptează vieţii de acolo.Un an nu lucrează, aprofundând însă limba engleză, iar apoi începe de la munca de jos (împachetat de chiloţi).

Revine în ţară să se însoare, pleacă înapoi cu nevasta în America, apoi după 7 ani şi un divorţ, revine în Europa, mai precis Germania, la chemarea lui Covaci care fugise din ţară cu restul trupeţilor, mai puţin Baniciu (povestea e ultra cunoscută).Trăieşte alături de ceilalţi trupeţi  o viată relativ boemă (concerte, chefuri, fănişoare şamd) însă atunci când se cam termină rezervele,concertele se împuţinează, nu reuşesc să prindă contracte cu casele de discuri şi sunt nevoiţi să se despartă din nou.

Revenit după revoluţie în ţară, va avea câteva turnee cu renăscută Phoenix, primind chiar meritul cultural în grad de cavaler de la preşedintele României în 2007.

***

Am dat peste volumul de mai sus pe site-ul editurii Integral (editură care are o întreagă colecţie dedicată celor de la Phoenix), căutând după ultima carte a lui Krossfire.Aveam deja în bibliotecă opusul lui Covaci apărut prin anii ’90 la Nemira (Phoenix, însă eu ) şi cum aveam de gând să-i dau o recitire, am considerat numai bună cartea despre Mony ca un preambul la istoria Phoenix .De fapt, tot Integral a reeditat Phoenix, însă eu aceasta primind şi o continuare prin Giudecata Înţepţilor.

Iniţiatorul acestui proiect (şi autor/coautor) e nimeni altul decât Doru Rocker Ionescu, omul din spatele primei reviste româneşti de rock/metal postdecembriste (Rocker, apărut înainte de HMM-ul lui Lenţi) şi mai apoi un adevărat istoric al fenomenului rock românesc din perioada comunistă, dezgropând la propriu din arhivele TVR o multime de materiale inedite din acea perioadă, materializate ulterior în cadrul emisiunilor Remix.Rock Forum, Timpul Chitarelor Electrice de pe TVR 2, apoi defunctul TVR Cultural, prin serialele retrospective despre Phoenix (Integrala Phoenix), Sfinx, Progresiv TM, Pro Musica, Semnal M şi mulţi alţii.

O carte plăcută la citit, şi mai uşor dacă se cunoaşte căte ceva din istoria trupei,  se poate asezona cu fonograme din epoca, mai ales de pe opusul Vremuri.O muţime de amănunte inedite despre cum au apărut piesele arhicunoscute astăzi, detalii din culise,originea numelor de Sfinţii, apoi Phoenix, improvizatiile tehnice care tineau loc de scule profi în acea vreme şamd.

Nu vreau să “dau spoilere” prea multe aşa că vă las pe voi să puneţi mâna pe acest volum absolut necesar pentru cei interesati de istoria culturii populare autohtone, rockeri sau nu, poate simpli nostalgici după anumite Vremuri.

 
           

           Pe aceeaşi temă:RdR I -HughLaurie -Traficantul de arme

                                   RdR II-Primul roman “metal“ din literatura română ?

Carte : Hugh Laurie -Traficantul de arme

RAFTUL DE ROCK- I

Editura IBU Publishing, traducere  Laurenţiu Dulman

An aparitie: 2010 

Nr. pagini: 296

ISBN: 978-606-92284-4-9

         “Când lui Thomas Lang i se cere să ucidă un industriaş american, el preferă să-şi avertizeze victima – o faptă bună care nu va rămâne nepedepsită. Nu trece mult timp şi Lang ajunge să-şi măsoare inteligeţa cu cea a miliardarilor diabolici şi să-şi pună viaţa (şi alte lucruri) în mâinile unui întreg arsenal de femei fatale, în vreme ce incearcă să salveze o tânără doamnă aflată în încurcatură… şi,în plus, să prevină o baie de sânge la nivel internaţional.”

Aşa sună prezentarea  sumară pe care editorul ediţiei românesti o face romanului lui Hugh Laurie. Ediţie româneasca care e foarte probabil să nu fi apărut niciodată ( romanul  a fost publicat în Marea Britanie în anul 1996) dacă autorul nu ar fi una şi aceeaşi persoană cu protagonistul principal al serialului Dr. House, foarte în voga în aceste moment, fapt speculat şi de editor prin menţionarea  acestui fapt  pe coperta 1 a  romanului .

Romanul în sine e o parodie a clişeelor din romanele poliţiste şi de spionaj, foarte bine pusă în pagină cu nelipsita doză de umor englezesc aferentă: „Fusesem împuşcat, bătut, dărîmat de pe motocicletă, sechestrat, minţit, ameninţat şi tratat cu superioritate, se făcuse amor cu mine şi fusesem pus să împuşc un om cu care nu avusesem de-a face în viaţa mea“.

Tot dându-i înainte cu Dr. House, multă lume uită însă  că Hugh Laurie e mai mult decat atât, vorbim despre un genial actor, scenarist, regizor, producător, muzician şi scriitor britanic. Personal l-am descoperit pe Hugh Laurie în genialul serial de comedie britanic Black Adder ( seriile II-IV-Black Adder II-1986, Black Adder the Third -1987, Black Adder Goes Forth -1989, respectiv revenirea din Black Adder Back & Forth -1999),  alături de alţi doi la fel de geniali actori de comedie britanici, respectiv Rowan Atkinson, înainte de-a fi  Mr.Bean şi Stephen Fry . Alături de Stephen Fry  îl vom mai vedea pe H. Laurie şi în show-ul  de  comedie  A Bit of Fry and Laurie (1987-1995),  care alături de Black Adder  si M.A.S.H  se găseşte printre primele locuri în topul personal all times în materie de comedie. Urmaresc cu placere  şi Dr.House însă pentru mine Hugh Laurie va rămâne întruchiparea persoanjelor din Black Adder şi A bit of…

            Una peste  alta, recomand romanul în cauză nu numai amatorilor de policier sau fanilor Dr.House ci şi tuturor celor care vor să-şi petreacă câteva ore în cel mai plăcut mod cu putinţă.


            Pe aceeasi tema :Primul roman “metal” din literatura romana?
                                     
                                      Nebunul cu ochii închişi