...just my 2 cents on popular culture

...just my 2 cents on popular culture

duminică, 27 noiembrie 2011

PRIMUL ROMAN "METAL" DIN LITERATURA ROMÂNĂ ?

RAFTUL DE ROCK II
Titlu: Sânge satanic
Autor: Cristina Nemerovschi
Editura: Herg Benet
Aparitie: 2011
Format: 130x200
Numar pagini: 375
ISBN: 978-606-92893-7-2



I.
La editura Herg Benet a aparut a doua editie (revazuta si adaugita) a romanului “Sange satanic” de Cristina Nemerovschi, unul dintre cele mai controversate debuturi ale anului 2010.
Romanul Cristinei Nemerovschi a fost comparat deopotriva de critica și cititori cu opere-cult precum “Trainspotting“,“Catcher in The Rye“ sau “Requiem For A Dream“.
O carte al carei personaj principal se autocaracterizeaza succint, printr-o fraza devenita deja celebra: “Ascult black metal, sunt ateu, lumea ma crede satanist, sunt bisexual, mizantrop, uneori doar misogin, scriu o carte, beau in fiecare zi si ma droghez in fiecare saptamana”.
“Pana la urma, toti ar trebui sa avem sange satanic, daca asta e antidotul la uluitoarea, nesfarsita prostie omeneasca. Romanul Cristinei e un obuz gata sa explodeze in capul tuturor celor cu gusturi proaste si al ignorantilor”, scrie Felix Nicolau pe coperta celei de-a doua ediții a carții. Acesta mai caracterizeaza debutul Cristinei Nemerovschi astfel: “Un roman atat de viu, de actual, in care disperarea in fata umanitatii ratate se exprima printr-un umor mortal. Inteligenta, viteza, vocabular verde, autentic. Citind, iti aduci aminte ca mare parte dintre cei care și-au dat viata la Revolutie au fost rockeri. Critica nemiloasa si zurlie, cartea mai este si un imn inchinat naivitatilor si entuziasmelor adolescentine. Niciodata cliseistica, exprimarea este spectaculoasa. Asemenea unui skijet, as zice, daca nu as uri tot ce tine de tehnica. Sange satanic este un manual de igiena a creierului in timpuri cand capetele majoritatii bolborosesc de toxine si slanina. Toti ne regasim intre pagini – de la manelisti, pana la babele din troleu, sau indragostitii cinici sub clar de luna.”

La randul sau, cunoscuta prozatoare Doina Ruști conchide: “Sange satanic e o carte excepțional scrisa, care nu seamana cu nimic! Cristina Nemerovschi iese din clișeele scrisului și creeaza o viziune epica atat de convingatoare incat, citind-o, te simți imediat contaminat de aventura adolescenței razvratite!”

In prefața carții, Ștefan Bolea scrie: “Exista trei modalitați de a recomanda romanul autoarei: este o re-traire a adolescenței, o descriere a infernului și primul roman cu metaliști din literatura romana.”, in timp ce site-ul BloodyMetal o caracterizeaza ca fiind “cea mai imorala carte a unui autor roman”.
Despre titlul romanului, Cristina Nemerovschi scrie urmatoarele: “Atributul “satanic” este o metafora și sugereaza ca arta adevarata se naște din intuneric, urațenie, durere. Artistul creeaza in clipele de profunzime, de confruntare cu sinele sau dezgolit, iar aceste momente sunt intotdeauna dureroase. Fericirea il face sa se indeparteze de creație. Personajul principal al carții crede ca artistul lasa ceva in urma pentru ca simte exact defectele acestei lumi, vrea sa umple gaurile acesteia – intr-o lume perfecta, creația ar fi lipsita de sens. „Satanismul” sugereaza haos, suferința, hidoșenie, neclaritate și, totodata, o stare propice creației.”
O carte alerta, indrazneața, poetica, necenzurata, extrema, pe care n-o poți lasa din mana.
Un limbaj dur, așa cum este și societatea actuala. Personaje pline de culoare și savoare, intamplari captivante. O cautare dramatica și intensa a sinelui pe care ne este tot mai greu sa ni-l pastram. Un manifest impotriva prostiei, conformismului, minciunii. Un deznodamant care isca intrebari.
Sange satanic“ a fost nominalizat la titlul Cartea Anului 2010 și inclus pe primele poziții in numeroase topuri literare.
Ediția a doua a romanului mai conține și un preview de 11 pagini din continuarea la „Sange satanic”, un interviu inedit cu autoarea Cristina Nemerovschi, precum si numeroase opinii critice.
Tirajul primei ediții Sange satanic s-a epuizat in cateva luni de la lansare.
*
Cristina Nemerovschi s-a nascut pe 10 mai 1980 la București. A absolvit Facultatea de Filosofie din cadrul Universitații București, secția Filosofia Culturii, și un master in cadrul aceleiași universitați, incheiat in 2005 cu dizertația Despre natura adevarului propozițiilor matematicii și logicii la L. Wittgenstein. A urmat un master și in cadrul Facultații de Comunicare și Relații Publice. Din 2009, este redactor al revistei EgoPHobia, unde are și o rubrica permanenta, Cronica nihilistei. A publicat proza, filosofie, critica literara, eseuri, studii in revistele EgoPHobia, Tiuk!, Ateneu, Cultura, Sisif, Fiore Magazine, Noema, Subcultura, Accent Cultural, Suspans.
Cristina Nemerovschi se numara printre prozatorii incluși in antologia “Alerta de grad zero in proza scurta romaneasca actuala”, coordonata și prefațata de Igor Ursenco.
Romanul Sânge satanic este mentionat si in cea de-a doua editie (2011) a volumului  Narcotice in cultura română.Istorie, religie şi literatură de Andrei Oişteanu, carte aparută la editura Polirom.

II.


Recunosc ca mi-am luat cartea in discutie intrigat de disputele pro si contra din comunitatile de metalisti din online- ul autohton.Recunosc din nou ca primul impuls a fost sa o desfiintez, dar dupa cateva pagini n-am mai putut s-o las din mana.Recunosc ca nu stau prea bine la capitolul “literatura romana contemporana”, capitolul douamiisti si postdouamiisti, citind haotic si neprogramatic si din zona asta n-am prins inca nimic.Recunosc.
Cum n-am inventat eu mersul pe jos, am compilat mai sus cateva randuri de prezentare a cartii, urmand ca mai jos sa-mi dau si eu cu presupusu…
Sunt in mare parte de acord cu  recenziile pozitive aparute de la aparitia romanului dar am si eu cateva ofuri (na, ca ma alaturai si eu cetei de detractori…):
- Titlul ales mi se pare putin comercial, cu carlig sigur pentru o anumita parte a populatiei metaliste, da bine ca un roman despre rockeri ( si blackeri pe deasupra) sa aiba un titlu pe masura.Mi se va reprosa poate ca as face  parte dintre cei ale caror prejudecati sunt ironizate in roman, insa nu se poate sa nu se fi  intuit ca un asemenea titlu (chiar fara a se cunoste continutul cartii) va creea un mic scandal in mediile literare si nu numai, si ce e mai bun pentru marketing in ziua de azi decat asa ceva.....
Sincer, romanul nu avea nevoie de astfel de manevre publicitare, calitatea scriiturii, franchetea, stilul dezinvolt si pe alocuri lirismul care apare de multe ori unde nu te astepti   recomandandu-l de la sine.Deja a fost reeditata la nici un an de la aparitia primei editii si asta spune multe pentru un roman de debut in Romania anului 2011.
-Se bate multa moneda in recenzii pe ideea de autenticitate, pe “viata de rocker” etc, ei bine nu am gasit nicaieri nici o referinta la on concert in toata cartea, doar o enumerare a unor cluburi sau locatii bucurestene de gen si din vama veche....
-Poate ca si eu am fost deranjat putin la un moment dat de unele exagerari in ceea ce priveste consumul de diferite substante (ajungand uneori la cantitati pantagruelice) de la droguri la alcool ( prea se lovea cu cliseul deja clasic „sex,drugs & rock-n-roll”) dar nu e nimic paranormal daca ne gandim ca vorbim despre o opera de fictiune, e un roman cu rockeri si nu un studiu antropologic sau sociologic despre subculturile de tineret de factura rock.Si, sa fim bine intelesi, rockerii numai abstinenti la capitolul acesta nu sunt.

Una peste alta, nu pot decat sa recomand romanul tuturor celor destupati la minte, rockeri si nu numai, nu va fi cu siguranta o pierdere de vreme si asteptam continuarea  care am inteles ca acum e in stadiul de “laborator”.

L.E.Replica autoarei aici.

Pe aceeasi tema: Carte: Hugh Laurie – Traficantul de arme
                        
                         Nebunul cu ochii închişi

6 comentarii:

  1. Cred ca-i cam a patra de care stiu eu. Prima se numea ''La 16 ani, rebelele transilvaniei'' si era scrisa de niste pustoaice care activau in ceva trupa de ''rock medieval'' (era de fapt o clona feminina de Phoenix cu bucati de Nightwish, unul din dubioasele proiecte ale lui Brandes).

    Cartea era imatura si slabut scrisa, dar era plina de fantezii sexuale, aluzii metaliste si satanisti de duminica. Chiar si asa, a fost prima.

    RăspundețiȘtergere
  2. ^Ca idee, ''Brandes'' a fost Stefan Brandes Latea, cascadorul care avea Dracula Society si care a lansat prin cenaclurile lui cateva trupe (Vama Veche fiind cei mai vizibili...desi eu nu i-am putut vreodata suporta)

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu cumva acelasi Brandes Latea se considera ( cu acte in regula dupa el) descendent direct din Tepes si initiatorul primordial al Festivalului medieval de la Sighisoara?

    RăspundețiȘtergere
  4. Hmm... probabil o voi citi si eu sa imi fac o parere.

    RăspundețiȘtergere
  5. @ihearsounds: nu ai nimic de pierdut, ba din contra...

    RăspundețiȘtergere