RETROSPECTIVĂ ȘI TOPURI PERSONALE 2017 -2- LIVE & LIFE

Am rămas dator cu volumul 2 la retrospectivele pe 2017 , așa că, soldat disciplinat, revin acum cu completarea:

2.LIVE

Primul eveniment  la care am reușit să ajung a fost cântarea celor de la Bucovina din 18 martie la clubul Flex din Arad, despre care a dat raportul aici.

A urmat Artmania și în mod normal trebuia să ajug și la DBE 2017 (care era, culmea, la 70 de km de mine) dar, spre rusinea mea, n-am mai reusit. În schimb a ajuns Biro.Așa că, să fie Artmania 2017.

La prima ediție cu intrare pe bilet, adică pe bani, după 2 ani cu experimentul free acces, și pe deasupra fără subvenții de la autoritațile locale, deci prima editie care a trebuit finanțată doar din surse prorii sau sponsorizari, multă lume îsi dădea cu părerea că cei de la Artmania își vor rupe gătul, c-o sa fie pe pierdere, c-o să fie ultima ediție ș.a.m.d.Iată că n-a fost așa, ba din contră deja știm sigur că va fi și ediția 2018 (cu Steven Wilson, Rome și Leprous). Ok, n-a fost cea mai bună ediție ever, dar  nici proastă nu putem spune c-a fost. Să detaliez:

DAY 1 (Vineri 28.07.2017)

Programul inițial arăta așa :

19.00 – 19.40 COMA (RO)

20.00 – 21.00 RIVERSIDE (POL)

21.20 – 22.30 LACUNA COIL (IT)

22.50 – 00.00 DEVIN TOWNSED PROJECT (CAN)

La  COMA n-am reușit s-ajung, însă pe restul i-am bifat.

RIVERSIDE – polonezii îmi săriseră în ureche cel mai bine după ultimul album de studio,  ”Love, Fear and The Time Machine ”, din 2015. Unul dintre concertele despre care pot spune că  imi pare rău c-a fost pe lumină. După mine puteau foarte bine să fie în deschidere la Devin și nu înainte de Lacuna Coil.

LACUNA COIL  -un show parca mai bun decât cel de acum câțiva ani de la Artmania. În rest, pe partea de muzică nu retractez nimic din ce zisesem atunci.

DEVIN TOWNSED PROJECT –pentru mine cel mai așteptat concert din tot festivalul editia 2017. Făcusem cunoștință cu el pe vremuri , pe când era vocalist la nenea Steve Vai, pe Sex&Religion.Activitatea ulterioara, industrializată pe alocuri, nu a prezentat interes pt. subsemnatul până când am ascultat mai mult la bâză Ziltoid, album  ce m-a lovit în moalele capului, de nu mi—am revenit nici acum.Ce pot să spun de prestația de la Sibiu?Păcat.Păcat că n-a ținut mai mult, păcat că n-a avut bis. Păcat că n-o să-l revedem poate prea curând prin Românica.Păcat c-a trebuit să revin cu picioarele pe pământ după ce s-a terminat.N-o să vin cu date tehnice, setlisturi, cum a fost sunetul , bulshituri de critic.Doar cu o amintire plăcută și-un balon de oxigen în vremurile astea afurisite.

DAY 2 (Sâmbătă 29.07.2017)

Program :

19.00 – 19.30 WALKWAYS (IL)

19.55 – 20.45 BEYOND THE BLACK (DE)

21.15 – 22.15 YOU ME AT SIX (UK)

22.45 – 00.00 TARJA (FIN)

Ca și la Coma ieri, n-am ajuns la WALKWAYS.

BEYOND THE BLACK –chiar dacă n-am prins decât căteva piese, ce-am auzit nu m-a dezamăgit.Melajul deja clasic de doom-death melodic cu voce feminină (supranumit gothic metal) le pică bine nemților. Sigur că la dstanță de 20 de ani de vremurile când subgenul ăsta făcea furori prin metalime nu poți să vii să spui că tu ai inventat mersul  pe jos în domeniu dar e de notat dacă prestezi cinstit și păstrezi măsura.

YOU ME AT SIX – defel my cup of tea, am folosit ocazia pentru a da o raită pe la standul de tricouri al celor de la Niche, de unde m-am ales cu un tricou cu Candlemass și apoi am degustat spacialitățile mexicano-texane de la Duma's Van (recomand cu multă căldură pe cerul gurii chimichanga de vițel cu muuult sos picant).

TARJA – Mi-a lăsat o  impresia mult mai bună față de concertul de acum ceva ani tot de la Artmania (2011).Se pare că a început să ne treacă nostalgia după vremurile Nightwish, să nu mai trăim din amintiri.Concertul anterior mi se păruse un amalgam fără nici o directie, ce-i drept bine interpretat, din amintiri Nightwish și faze operatice.Nu stiu cine-i compune, dar parcă, parcă, se vede o directie mai clară în ce prestează, și are instrumentiști buni, chiar dacă nu-l mai are pe Mike Terrana.

Și dacă tot vorbeam de potoale cică ediția din 2017 a avut tematica ”ARTmania ART of Food” Citez din prezentarea oficială  „Participanții pasionați de gastronomie vor putea testa o ofertă culinară bogată în zona specială din festival, denumită „ART of Food”. Astfel, cei sosiți în Piața Mare din Sibiu se vor putea bucura de un spațiu dedicat preparatelor culinare și băuturilor, disponibile pentru toate gusturile și vârstele. Aproximativ 14 expozanți se vor întrece pentru a răsfăța publicul cu unele dintre cele mai savuroase preparate culinare, de la sortimente de inspirație italienească, mexicană sau texană, la noodles, paste, burgeri sau deserturi. Printre cei responsabili cu încântarea culinară a publicului se numără: Meat Busters, Cimbru (condusă de Chef Nicu Crăciun), Eat Street Cluj, Two Chefs Food Truck, Noodle pack, Thai Scoops, Duma's Van, Eat it - Fresh Pasta Truck, Das Grillmobil by Batranu Sas, Maia Ice Cream sau Delicii pe roți”. Cu toate că mâncăul din mine ar fi experimentat mai mult, n-am trecut decât pe la Duma's Van și Meat Busters.Deh,trebuia să încapă și berea.

Și dacă tot am ajuns la partea de food&drink, de anul ăsta, în locul clasicelor deja jetoane, a fost introdus un sistem de carduri Festipay, utilizabile însă doar pt. food&drink.Chiar dacă numismatul din mine regretă jetoanele, sistemul ăsta cu cardul mi s-a părut mai fiabil, încarci pe el cât vrei și nu mai trebuie să umbli cu punguța.

Zisesem mai sus de programul oficial. După acesta, citez din nou ” Dacă porți o brățară ARTMANIA, sigur citești mult și vezi filme bune! Iar dacă o faci, suntem aproape siguri că SF-ul, thrillerul de artă și fantasy-ul sunt printre genurile tale preferate. Ai o brățară ARTmania? Vino în perioada festivalului la Librăria Habitus, în Piața Mică din Sibiu, și poți să-ți iei orice carte SF sau fantasy cu reducere de 10%. Dacă ajungi la Habitus după amiaza, vei vedea gratuit și două dintre cele mai bune filme de artă făcute vreodată. Transilvania Film aduce, în ediție specială în cadrul celei de-a 12-a ediții a Festivalului ARTmania (28-29 iulie), filmele Belgica și Goodnight Mommy. Proiecțiile sunt programate, în fiecare zi de festival, începând de la ora 15:00”.Cinefil înrăit și amator de SF pe deasupra, îmi iau consoarta la braț și ne înființăm la pomenita librărie.Întrebând noi de proiecțiile sus-amintite, duduile care  erau acolo ne-au spus că ele nu știau nici de unele, nu le-a anuntat nimeni nimic.Urma doar o conferință d e presă Tarja, dacă se va ține și asta, că în ziua anterioară se anulase conferinta celor de la Lacuna Coil pe motiv de vocalistă răcită.

În afara festivalului, recomand cu căldură o vizita la Loja Chitarelor (Casa Albastră, în curtea interioară).

3. LIFE

CĂRŢI & FILME

Dacă am început anul citind Doru Ionescu & Moni Bordeianu - Nebunul cu ochii închiși, am continuat citind la foc automat CPSF ( Colecția de Povestiri Științifico-fantastice Anticipația), seria nouă, restul de 19 numere restante, din totalul de 33.Condimentat pe ici pe colo cu ceva Eliade, Almodovar, Vlad Stoiculescu și Enis Batur.

La capitolul filme, m-am realfabetizat into Star Trek, terminând seria Enterprise și  primele două sezoane din ST Original Series (ST-OS) iar în 2018 urmând ST Discovery (zilele trecute am terminat și cu ultima serie din ST-OS).Din păcate, majoritatea au fost vizionate pe telefon, lucru care se pare c-a contribuit puțin și la mărirea dioptriilor.Apropo de dioptrii și de sănătate în general, până la 40 de ani te simți ”zeu”, n-ai nici o treabă cu fizicul, după aceea încep să ”cadă„ din ele. La 40 și câteva luni m-am trezit c-am nevoie de ochelari, la 41 au inceput să scârțâie încheieturile și să crească tensiunea, aștept 42.

Mai mult în joacă, m-am pus și-am făcut un calcul, raportat  la totalul veniturilor personale , cam cât am alocat la capitolul cultură& enterteinment ( era să zic cât la sută din PIB) și mi-a ieșit un 15% dus pe CD-uri, cărți, bilete la concerte, celelalte colecții (cartofilie și numismatică).

SUMMA

2017 s-a dovedit a fi un an bun, dacă nu chiar foarte bun, atât în plan profesional cât și personal,piticul crește și în curând  o să începem să-l luăm cu noi prin peregrinări (la concerte musai cu protecție).

Aştept un 2018 mai putin zbuciumat si cu mai mult timp liber.Dream on…

RETROSPECTIVĂ ȘI TOPURI PERSONALE 2017 -1

1.MUZICI

Ca să păstrăm tradiția, cam albumele astea l-am ascultat (și cumpărat) dintre noile apariții  pe 2017:

AVATARIUM

BODY COUNT

ENSLAVED

KREATOR


 MOONSPELL

 OBSESSED

PAIN OF SALVATION

PALLBEARER

PARADISE LOST

PYOGENESIS

ROGER WATERS

SKYCLAD

THE DOOMSDAY KINGDOM

THRESHOLD

ULVER

VINTERSORG

VOYAGER

Pe aceeași temă : Retrospectivă și topuri personale 2016,  2015, 2014, 2013, 2012

 

R.I.P. WARREL DANE (1961-2017)

          Pe când mă pregăteam de retrospectivele pe 2017 o veste tristă mi-a schimbat ordinea de zi : Warrel Dane, fost vocalist în Nevermore şi Sanctuary (de fapt Sanctuary, Nevermore şi apoi din nou Sanctuary) a murit în urma unui atac de cord la Sao Paolo, pe 13 decembrie 2017.
          După mine, s-a dus una dintre cele mai bune voci din metal.

THRESHOLD - PROG AT ITS FINEST

LEGENDS OF THE SHIRES -Dublu album scos anul acesta la Nuclear Blast Rec.Enjoy.

WHAT DOES THIS BUTTON DO? –UNBOXING

Nu, nu este vorba de butonul lui Dee Dee din Dexter`s Laboratory ci de autobiografia lui Bruce Dickinson lansată pe 19 octombrie de Harper Collins şi primită de subsemnatul pe 25 octombrie via Amazon.uk.

Nu daţi cu pietre, e prima încercare de felul acesta a subsemnatului, fară pretenţii de orice fel, raw& unedited.

 Impresii veţi avea tot aici, după ce o iau la puricat.Enjoy.

VOIVOD LA CLUJ

NEBUNUL CU OCHII ÎNCHIŞI

                 RAFTUL DE  ROCK- III

Titlu : Nebunul cu ochii închişi. Poveşti de viaţă

Autori: Mony Bordeianu în dialog cu Doru Ionescu

Editura :Integral

Data apariție : 28.05.2016

Format: 13x20 cm

Număr de pagini: 152 + 8 pagini coliță imagini

ISBN: 978-606-8782-36-2

Această carte nu e o lucrare beletristică – cu atât mai puțin un roman –, nici o autobiografie, nu e nici măcar o descriere exactă a celor întâmplate de-a lungul anilor. Este doar o încercare de a-mi aduce aminte de una sau de alta, sunt doar niște povești de viață.(…)Adevăr sau legendă, aceasta este povestea vieţii mele, alcătuită din fragmente, interviuri, oglindiri, amintiri.

Mony Bordeianu

Născut în Besenova Nouă ( redenumită mai târziu Dudeştii Noi), în Banat, după mutarea la Timişoara în 1960, se nimereşte să fie vecin cu Nicu Covaci, cu care va lega o prietenie care  va ţine până în ziua de azi.De fapt primele dăţi se întâlniseră la USODA ( un fel de ştrand din perioada aceea) şi apoi constată că nu stau departe unul de celălat, ba îşi mai descoperă şi afinităţile muzicale comune.

Activează la început în trupa Uranus (formaţia Uzinei de Baterii din Timişoara), apoi se “transferă” la Sfinţii lui Covaci, care mai târziu se va reboteza Phoenix (după cântarea de la balul bobocilor de la IATC).Repertoriul era compus la început din coveruri Shadows, Beatles, Kinks, Byrds, Stones, după care încep să aibe şi compoziţii proprii.

După cum recunoşte şi Covaci, rolul decisiv în alegerea  stilului formaţiei (beat), în anii ’60, îi revine lui Mony, care avea şi un rol important în scrierea pieselor (practic de partea de creaţie  răspundeau cel mai mult Mony şi Nicu Covaci)

De departe cel mai cosmopolit dintre trupeţi, pe jumătate neamţ (şvab), Mony Bordeianu avea norocul să aibă o mătuşă în SUA şi bunica din partea mamei în Germania, bunică care îl aproviziona cu discuri, reviste de muzică (Bravo, Melody Maker), chitări, amplificatoare, etc.E antologic episodul cu prima probă a amplificatorului Selmer, o experienţă aproape religioasă.

Încep să aibe din ce în ce mai multe concerte ( cântările de acasă din Timişoara din clubul Lola, festivalul de la Iaşi, două veri pe litoral), acest fapt ducând la perfecţionarea trupeţilor ca şi înstrumentişti şi implicit la sudarea formaţiei. La festivalul de la Iaşi dau peste providenţialul Cornel Chiriac cel care de altfel le va mijloci şi primele înregistrări.După apariţia a doua EP –uri, în culmea gloriei, primeşte viza de America, chiar înainte de a da examenul de stat (licenţa în vremea aceea).

Pleacă legal (împreună cu familia) în America via Germania (unde va sta căteva luni chiar la Cornel Chiriac cel care ajunsese deja la Europa Liberă), însă nu se prea adaptează vieţii de acolo.Un an nu lucrează, aprofundând însă limba engleză, iar apoi începe de la munca de jos (împachetat de chiloţi).

Revine în ţară să se însoare, pleacă înapoi cu nevasta în America, apoi după 7 ani şi un divorţ, revine în Europa, mai precis Germania, la chemarea lui Covaci care fugise din ţară cu restul trupeţilor, mai puţin Baniciu (povestea e ultra cunoscută).Trăieşte alături de ceilalţi trupeţi  o viată relativ boemă (concerte, chefuri, fănişoare şamd) însă atunci când se cam termină rezervele,concertele se împuţinează, nu reuşesc să prindă contracte cu casele de discuri şi sunt nevoiţi să se despartă din nou.

Revenit după revoluţie în ţară, va avea câteva turnee cu renăscută Phoenix, primind chiar meritul cultural în grad de cavaler de la preşedintele României în 2007.

***

Am dat peste volumul de mai sus pe site-ul editurii Integral (editură care are o întreagă colecţie dedicată celor de la Phoenix), căutând după ultima carte a lui Krossfire.Aveam deja în bibliotecă opusul lui Covaci apărut prin anii ’90 la Nemira (Phoenix, însă eu ) şi cum aveam de gând să-i dau o recitire, am considerat numai bună cartea despre Mony ca un preambul la istoria Phoenix .De fapt, tot Integral a reeditat Phoenix, însă eu aceasta primind şi o continuare prin Giudecata Înţepţilor.

Iniţiatorul acestui proiect (şi autor/coautor) e nimeni altul decât Doru Rocker Ionescu, omul din spatele primei reviste româneşti de rock/metal postdecembriste (Rocker, apărut înainte de HMM-ul lui Lenţi) şi mai apoi un adevărat istoric al fenomenului rock românesc din perioada comunistă, dezgropând la propriu din arhivele TVR o multime de materiale inedite din acea perioadă, materializate ulterior în cadrul emisiunilor Remix.Rock Forum, Timpul Chitarelor Electrice de pe TVR 2, apoi defunctul TVR Cultural, prin serialele retrospective despre Phoenix (Integrala Phoenix), Sfinx, Progresiv TM, Pro Musica, Semnal M şi mulţi alţii.

O carte plăcută la citit, şi mai uşor dacă se cunoaşte căte ceva din istoria trupei,  se poate asezona cu fonograme din epoca, mai ales de pe opusul Vremuri.O muţime de amănunte inedite despre cum au apărut piesele arhicunoscute astăzi, detalii din culise,originea numelor de Sfinţii, apoi Phoenix, improvizatiile tehnice care tineau loc de scule profi în acea vreme şamd.

Nu vreau să “dau spoilere” prea multe aşa că vă las pe voi să puneţi mâna pe acest volum absolut necesar pentru cei interesati de istoria culturii populare autohtone, rockeri sau nu, poate simpli nostalgici după anumite Vremuri.

 
           

           Pe aceeaşi temă:RdR I -HughLaurie -Traficantul de arme

                                   RdR II-Primul roman “metal“ din literatura română ?

POST ARTMANIA 2017

A trecut şi ARTmania 2017, adică ediţia cu numărul XII. Dacă a fost mai bine sau mai rău ca dăţile trecute ( am auzit destule opinii în sensul ăsta), voi specifica în câteva zile în cronica de rigoare, după o perioadă de decantare.

 

ARTMANIA 2017, VOL -XII-

 

                      În special pentru Devin Townsend și Riverside.

AVATARURILE UNUI CĂLĂTOR ÎMBRĂCAT CU CERUL -NOUTĂŢI DISCOGRAFICE

AVATARIUM –Hurricanes & Halos

SKYCLAD -FORWARD INTO THE PAST

VOYAGER – GHOST MILE