DOOMSDAY

Întâmplarea face ca taman de ziua mea ( 07.04) doua dintre cele mai importante nume din lumea doomului să lanseze albume pe 2017 și anume The Obsessed și Doomsday Kingdom. În spatele celor din urmă este nimeni altul decât Leif Edling de la Candlemass.

    The Obsessed -Sacred

The Doomsday Kingdom

ARTMANIA 2012 – Cronică întârziată (…şi asta pe fugă)

Din cauza programului superîncărcat din ultima perioadă, n-am reuşit să ţin legătura cu online-ul mai deloc, rămânând  şi cu o restanţă pe cronica ARTmania, fapt ce mi-a atras oprobiul public, în cazul ăsta “publicul” fiind constituit din câţiva amici pe care i-am bătut la cap juma’ de an cu ARTmania, ARTmania, ARTmania şi după asta n-am mai zis nici “pâs”.Drept pentru care, recunoscându-mi faptele mârşave, purced la o scurtă rememorare a ceea ce  a fost  ARTmania 2012 , ediţia cu numarul VII.

Trebuie să mărturisesc că pentru mine de cativa ani  Artmania nu mai reprezinta doar cele două zile de concerte propriu-zise ci pretextul de a petrece un miniconcediu de o săptămână  în Sibiu, încercând să văd cam tot ce se poate vedea prin Sibiu şi împrejurimi (Păltiniş, Ocna etc). Bineînteles ca felia principală din meniu o constituie tot cele două zile  de concerte, dar  integrate într-un program mai mare.L-am vizitat pe Noica la Păltiniş da’ n-am găsit decât doi tineri doctoranzi în filozofie găzduiţi acolo de Fundaţia Humanitas, după cum se ştie, nenea Noica s-a mutat din ’87 mai jos la schit.Am făcut ca în fiecare an turul Brukenthalurilor ( artă, istorie, istorie naturală), purtătorii de braţări Artmania beneficiind de reduceri substanţiale, la ASTRA pe acelaşi principiu se intră moca (după estimările organizatorilor 2000 de artmaniaci au vizitat Brukenthalul si doar 500 Muzeul Astra).Foarte faină ideea organizatorilor, şi aici mă gândesc inclusiv la Primarie, Consiliul Judeţean & Co de a facilita accesul hoardelor de roackeri la tot ce înseamnă în plan cultural Sibiul.O foarte bună autopromovare a valorilor locale, valorificând la maxim potenţialul turistic al oraşului.Sibiul e printre puţinele locuri din România în care revin de fiecare dată cu plăcere, indiferent de pretext.Normal că n-am reuşit să acopăr tot ce aş fi vrut să vad, dar există întotdeauna next time.

Acuma să revin la festivalul Artmania în sine.Unde sunt vremurile ( a nu se intelege ca le regret foarte mult….) in care bateam 1500 de km (dus-intors) pana la Bucuresti doar pentru concertul UNEI trupe (cu sau fără alte trupe la opening  -Nightwish 2005,  Candlemass 2005, Lake of Tears 2006, Iron Maiden 2008, Metallica 2008 etc).Noroc c-a aparut şi în Românica formatul de festival de metal, unde pe zona festuri medii Artmania e cel mai reprezentativ şi totodată şi cel mai longeviv (VII ediţii şi cu a VIII-a pe ţeavă) Formatul de festival are pe lângă avantajul ofertei mai mari şi mai variate şi pe cel economic ( pe care  pe vremuri nu prea îl luam în considerare  da’ după cum se ştie vremurile s-au schimbat, dintr-o leafă de bugetar nu te poţi lăţi prea mult), oferind la pachet cât pentru 5 concerte diferite.Vorbesc prin prisma unuia care pentru fiecare concert in parte trebuia sa mai iau in calcul si noptile nedormite pe tren  pe drumul pana  si de la concert, oboseala fizică şi psihică inerentă şi toate angaralele aferente (plus zile libere sau de concediu de la slujbă).Sincer, de la Sonisphere încoace n-am mai fost la nici măcar un concert în capitală.Nu e vorba de patriotism local ardelenesc, e vorba strict de factorii pe care i-am enumerat mai sus.Evident că în cazul în care se anunţă că unele OZN-uri gen RUSH, DEAD CAN DANCE, CANDLEMASS (nu prea mai au cum), ROGER WATERS au de gând să aterizeze doar la Bucureşti, voi fi in primul rând.Da’ sa nu bat apa in piua si sa trec la descrierea ostilitatilor:

TRAIL OF TEARS-Desi ii urmarisem cu interes pe primele albume, acum parca nu prea m-au convins.Un show ok si atat.Sa fie si din cauza noii vocaliste?

DEATHSTARS- Din pacate nu mi-au spus mare lucru, muzical sunt relativ ok.   Un show corect si atat.N-am priceput nici de ce trebuie sa “destroy” conationalele lor tante suedeze.” and see their blood”.

EPICA-Un show brici de la un capat la celalalt, cu o Simone Simons impecabila, o sonorizare beton.Daca lipsea Cry for the moon faceam plangere la Haga. Multe piese de pe ultimul album, care mi-a parut chiar reusit.

DIE TOTEN HOSEN-Capul de afis al festivalului privind strict ca si box office  Die toten hosen au fost intampinati intr-o atmosfera incendiara datorata si  fanilor nemti pe carei remarcasem prin Sibiu cu o seara inainte, cu bannere, steaguri, tricouri, creste punk,etc.Jos palaria pentru atmosfera creeata de acesti devotati trup si suflet care ma gandesc ca ii urmeaza peste tot in turnee .Nu prea ma pricep eu la punk da’ nu poti sa nu fii electrificat de ce se petrece la un concert de-al lor. Vocalul cred ca nici nu mai realiza cand trecea de la engleza la germana, spre confuzarea spectatorilor care totusi cred ca erau mai familiarizati cu prima. N-am recunoscut dacat Zehn Kleine Jaggermeister  si coverul  The Clash Should I Stay or Should I Go.

ABIGAIL -A se vedea mai jos la FAZE.

ARC GOTHIC -un goth rock/dark wave destul de ok, pacat ca n-au avut prea multi entuziasti in fata scenei.

ALTERNOSFERA si POETS OF THE FALL n-am prins, mai aveam cateva restante pe la Muzeul de Istorie si Franz Binder.

DELAIN- Placut impresionat de prestatia lor. O Charlotte Wessels sincer surprinsa de  reactia publicului, care le-a facut o primire destul de calda.De punctat micile probleme de sonorizare care marcheaza de obicei trupele de deshidere. Strambasem din mustati la auditia ultimului album (dupa mine situat mult sub precedentele), dar cele cateva piese de pe el prezentate live n-au sunat rau deloc. Am retinut We Are The Others,Milk And Honey,Get The Devil Out Of Me,The Gathering,Sleepwalker's Dream, Control the Storm, Electricity.Postfactum,cand scriu aceste randuri, dupa vestea inregimentarii lui Floor la Nightwish ma loveste o constatare :toate cele 5 mari voci feminine din metalul olandez au trecut pe la Artmania :Sharon, Anneke, Floor  si acum Simone si Charlotte.

EDGUY- Glumet nevoie mare, chiar daca se mai resimte dupa accidentul de acum catava vreme,  Tobias Sammet a facut un show de zile mari, cu glumite si parodii cu referire la Bruce Dickinson, Steven Tyler, Lothar Matthäus.De fapt ce sa te astepti cand trupa intra pe scena pe Last Christmas - Wham iar pe fundal troneaza un joker imens? Din pacate nu ascultasem prea mult Edguy pana acum, dar cele cateva concerte vazute pe dvd sau pe youtube m-au convins ca sunt o excelenta trupa de live.Un plus ar fi si timbrul vocal al lui Tobias care uneori ma duce cu gandul la Geoff Tate.Din fericire n-au insistat prea mult pe ultimul album, dupa declaratia lor, fiind primul concert in Romania, au preferat  un best of.N-au lipsit Nobody’s Hero, Tears of a Mandrake,Lavatory Love Machine, Ministry of Saints, Superheroes, Save Me, Babylon, King of Fools .

MY DYING BRIDE. A treia oara in Romania, a treia oara la Artmania, prima aparitie in postura de headliner.O sonorizare brici,un sunet monolitic, un Aaron la fel de teatral si de putin comunicativ, care ne-a spus totusi ca trupa se afla in perioada de inregistrarea a viitorului LP si ca, de obicei in aceasta perioada nu concerteaza facand totusi o exceptie pentru Artmania.Desi se lasase frigul, in afara de ce se petrecea pe scena nu mai simteam nimic.Un live MDB e de neratat pentru orice doomster care se respecta.Si in acelasi timp o epifanie.Au fost, in ordine:  Your River,Bring Me Victory,Like Gods of the Sun,From Darkest Skies. The Prize of Beauty, Thy Raven Wings, For You, She Is the Dark,To Remain Tombless,The Cry of Mankind,My Body, a Funeral si la bis The Dreadful Hours

FAZE:

-la tot pasul eram întrebat dacă speak romanian ,

-in timpul concertului Abigail din Piata Mica, eram la Crama Sibiana, taman la subsol , delectându-ne papilele cu bunataturi.Surprind o discutie intre ospatari despre growlul lui Mihai Ilie.”Ma duc afara sa-l vad cum arata si daca-l prind pe strada ii sparg faţa.Ma doare capu, nu mai suport. Nu poate canta şi el normal, cum se cântă?”Altul- „Oare ce-o zice el acolo?”-„Naiba-l ştie!”.Adevărul e că n-am urmărit ştirie locale din Sibiu sa vad daca Mihai Ilie a patit ceva dupa concert.Eventual oparit cu ciorba la Crama Sibiana.Acuma vorbind serios, recomand cu plăcere localul respectiv, n-a fost zi din cele 6 petrecute în Sibiu în care să nu dau pe acolo.Pentru pofticiosul din mine a fost o adevărată desfatare, totul la preţuri mai mult decât decente.De asemenea recomand şi Unionu cel pionieresc.În schimb n-o să mai dau ever pe la terasa de la Sigi, unde n-am avut parte decât de fiţe hipstereşti.

-daca in fiecare an puteam sa gasesc un „ceva” specific poporului de la concert, anul asta categoric a fost anul puradeilor de roackeri.Cupluri de rockeri care si-au adus si copii dupa ei, unii la varste totusi destul de mici. Pe bune, am asistat si la o schimbare de pampers pe o bancuta de la mesele de bere.E foarte bine ca sunt obisnuiti copii de mici cu ambianta, anturajul si gusturile parintilor, dar cu o anumita limita. Nu stiu ce impact pozitiv poate avea din punct de vedere atat fizic cat si psihic receptionarea la varste fragede a miilor de wati.Cunosc cazuri de festivaluri de afara unde nu este permis accesul copiilor sub o anumita varsta fara insotitor matur (evident asta e valabilă şi la noi) si fara casti de protectie.

- Alex Brandusesc, la intrebarea daca are tricouri cu Solitude Aeturnus, in afara de xl- ul putin cam mare pentru mine:Mai asculta cineva asa ceva?I-am replicat ca nu ma deranja daca avea si un Candlemass, St.Vitus,Count Raven. Nu prea aduce asa ceva, daca vinde 1-2  la 1  an  e bine.M-am ales in schimb cu un Rush care a facut furori mai tarziu.Asteptand sa inceapa   ostilitatile in ziua a doua, un nene la 2 metri cu tricou cu Sweden Rock  vine tinta spre mine, aratand spre tricoul cu Rush: Next year in Sweden!

-explozia de gadgeturi steampunk - de la tot felul de cesulete cu cadrane care de care mai fanteziste pe la tarabele cu suveniruri  si pana la costumatia fetelor de la Pall Mall.

In loc de concluzie; ne vedem la Artmania 2013!

P.S.Am pus si câteva poze de la fata locului, fără pretenţii de calitate ci doar pentru ilustrare.

DOOM NEWS : BLACK SABBATH & SAINT VITUS

Aveam altceva pregatit pe teava dar am amanat orice pentru doua vesti proaspete, dintre care una mai putin buna:

I.

Tony Iommi, legendarul chitarist al formatiei BLACK SABBATH a fost diagnosticat cu o forma incipienta de limfom, un cancer al sistemului limfatic.Conform blabbermouth.net, Iommy (63 de ani) urmeaza sa stabileasca impreuna cu doctorii sai programul de tratament care va fi urmat si spera intr-o recuperare totala.Se pare ca aceasta veste nu va afecta planurile formatiei de a  lansa in toamna primul album Black Sabbath in formula de aur, cu Ozzy Osbourne (vocals), Tony Iommi (guitar), Geezer Butler (bass) si Bill Ward (drums), dupa 33 de ani.Mai multe puteti citi aici.

Primul impuls cand am citit stirea a fost de genul “not again” dupa ce Dio ne parasise in 2010 din cauza unui cancer la stomac.Era prea frumos sa-i fi prins pe toti la Sonisphere 2010 in formula HEAVEN & HELL (evident fara Ozzy).Nu pot decat sa urez insanatosire grabnica tatucului doom metalului si sa il vedem cat mai repede la treaba!

II.


Saint Vitus a facut publica data lansarii noului album de studio, al optulea din cariera.Acesta va purta numele "Lillie: F-65" ( primul disc din 1995 incoace) si va fi lansat in data de 23 martie 2012 in Europa, respectiv 27  martie 2012 in Statele Unite  via  Season of Mist.

Saint Vitus in 2012 inseamna :

Scott "Wino" Weinrich - voce
Dave Chandler – chitara
Mark Adams - bas
Henry Vasquez - tobe

In avanpremiera o piesa de pe viitorul album:

Surse:- Blabbermouth.net - (I) si (II)
         - Metalfan  - (I) si (II)


        Pe aceeasi tema: Black Sabbath –reuniune in 2012
                                  Pentagram – Last rites ,2011
                                  Pentagram – When the screams come DVD
                                  The n+1 rules of doom metal

THE N+1 RULES OF DOOM METAL

Fiind primul post pe anul ăsta, mi-am zis că n-ar fi rău să ne mai descreţim frunţile.Căutând recent ceva pe un HDD  mai vechi, am dat şi peste nişte fişiere salvate prin 2004-2005 de pe te miri unde (pe vremea  aceea accesul la net permanent şi la mare viteză era pentru mine o  utopie şi mi se părea de o importanţă capitală să salvez pe hard şi apoi să scriu pe cd/dvd tot ce prindeam ). Printre ele şi celebrele la vremea lor “100 rules of doom metal”'(la fel ca şi cele apărute pentru black, death, power  etc).Apucându-mâ nostalgiile, am încercat să găsesc pe net cine au fost “legislatorii” originari. Cu stupoare am aflat că de fapt cele 100 de reguli de care ştiam erau 196, ba nu, erau 499 sau chiar 1400.Se vădea un ditamai Codex doomsteresc.Înseamnă că ce aveam eu era doar un ciot, vorba wikipediei.

Reproduc mai jos câteva dintre acestea, probabil ca mulţi dintre voi le ştiţi deja. Nu, nu m-am dus până la 1400…

1.Life is too short to experience all that is good.
2. Life is too long to enjoy living.
3. Every day is a funeral.
4. Do not wear anything but flat black clothes and combat boots.
5. Do not smile.
6. Do not laugh.
7. Death Doom is not slow Death Metal, unless you think it is.
8. Doom Metal is not Death Metal with a violin.
9. No matter what anyone says, that vocalist is not the Cookie Monster.
10. I said "No laughing!!!"
11. No matter what anyone says, you're not a Goth.
12. While a black teddy bear with a broken heart hanging from a noose on your windshield may very well symbolize your tortured inner nature, it's not very metal.
13. It is acceptable to listen to non-doomy music if you play it at 1/4 of its normal tempo.
14. You may complain about an album's production unless it is a Thergothon release.
15. You will own Thergothon's 'Stream From The Heavens', but never listen to it because of the bad sound quality.
16. Spend years looking for that extremely rare limited to 500 copies vinyl only release that you must own, then listen to it twice in your lifetime.
17. You must never admit to liking a "fast part" on a doom CD, unless it is Disembowelment.
18. Watch incomprehensible cult movies with no plot, storyline or anything remotely interesting happening because "it's doomy!".
19. You can make fun of Nazis unless the said Nazi is Fucked up Mad Max. Then you can overlook his beliefs because his "music was good".
20. Album covers must contain one of the following: Ruins, Spirits in agony, A cemetery sculpture of an angel, or a pretty painting of heaven.
21. But you're not a Goth!
22. As a Doomster, you're too apathetic to engage in silly music genre debates.
23. Unless someone calls you Gothic, then it's on.
24. Always let your goat listen first to a new CD, so she may consider if it's good or bad for you.
25. Kitty cats are not appropriate pets unless they're black and depressed.
26. You must appreciate folk polka metal because polka is dark, emotional and "...really doomier than Serenades when you think about it."
27. Consider yourself open-minded about music.
28. Consider all other metal narrow-minded, especially "True Norwegian Black Metal!"
29. Ignore the contradiction of the above two rules.
30. If you're a traditional doom fan, you must complain endlessly about My Dying Bride, and call all the non-trad fans "Gothic Fags." Also complain about Droning doom because it's not music.
31. If you’re a Sludge Doom fan moan that Trad doom is really Heavy Rock.
32. If you’re a Stoner Doom Fan, you are not paranoid. They are all out to get you.
33. If you're a Doom/Death fan, you must complain endlessly about Droning Doom because it's even slower and more boring than what you listen to. Also complain about trad-doom because half the vocalists sound like they've been castrated.
34. If you're a fan of Droning Doom, you're probably too busy zoning on the droning to be reading this list, or to even care.
35. Remember Rule 22. You do not engage in silly music genre debates.
36. If someone says Doom-Metal is a mix between Death-Metal and Gothic-Metal, kick him in the nuts (assuming he has some, and you're not fixated on an Earth CD at the time, in which case you probably wouldn't hear a word he said anyway).
37. Make sure your CD's artwork includes a big thank you to all those imaginary friends that helped you out, including the guy who made the coffee, just in case everyone starts calling you 'Billy-No-Mates'.
38. If you find yourself describing your favourite piece of music as "Joyful," "A bright ray of sunshine," or "the super happy fun song," there's a slight chance that it's not Doom.
39. Doom Reviews containing descriptions such as "Crushing," "Monolithic," "Depressive," and "Suicidal" are good reviews... and yes, these are complimentary terms!
40. If you feel down, then listen to some truly soul crushing, suicidal doom to cheer you up.
41. If you are Doom, you are probably from Finland or Yorkshire.
42. Even if you're not Doom, if you're from Finland, you're probably still a miserable bastard.
43. No matter how slow you play, you can always play slower.
44. If there are more than 30 beats per minute, the music is too fast.
45. If you play anything above 30 bpm, you are probably Pop music, unless you are Disembowelment.
46. If Skepticism suddenly decides to play something above 30 bpm, then we will make an exception for them too, but this is very unlikely.
47. Make sure to include such words as "Emptiness," "Dying," "Solitude," "Cold," "Night," "Despair," "Demon," "Caress," "Darkness," and "Shadows" in your band name, song titles, and lyrics. Arrange them in faux poetic ways such as "In the Cold Demon's Caress, I lay Dying," "Dark Emptiness," "In Demonic Shadows, I Despair." "Empty Shadows of Death," and one that every True Doomster should relate to: "Nights of Solitude."
48. Only the first two albums of a band are True™ doom.
49. Disband after the first album or mini-cd and you're CULT!
50. Never let your audience know if your new song is an instrumental or not until you really have to. Give them at least 3 minutes to guess how the song will turn out.
51. Record 6 songs that span over the length of 2 full CDs. Obviously intro's, outro's and short intermezzo's (on both disks) are included in the song count.
52. You must make fun of Black Metal musicians taking pictures in the woods. Promptly afterwards you will have your band-mate follow you into a thicket by the local cemetery with a 35mm camera for "band shots".
53. True™ doom lyrical content must include references to: a relative, spouse, fiancée or pet dying, or abstract explorations of getting dumped by your girlfriend.
54. If you reference all of the above in a single song, you qualify for "Sooper Dooper Pooper Scooper True Cult Doom" status. An example of this would be: "Rover has passed into the frozen wastes of Kadath, and my heart has been rent from my ribcage by thee, temptress bitch."
55. There have to be at least 3 different songs with the same name in your repertoire. (You may put a number after it if you want, such as "Rover, My Temptress Bitch MXVIII.")
56. While practicing your death metal "Cookie Monster" vocals, resist the temptation to write songs about how much the chocolate chips long to join the sugary dough for one last dip into the pond of milk white purity before being thrown into the gaping maw of a ravenous muppet.
57. Most importantly, and I can't stress this enough: Be from Finland!
58. A Funeral Doom riff should last a minimum of 15 seconds, and repeat itself for at least 16 minutes.
59. You know you are a funeral doomster when you find yourself saying, “Black Sabbath just play too fast.”
60. If you’re a traditional doomster, rip off Black Sabbath, Saint Vitus, Obsessed, Pagan Altar and Pentagram, then claim any similarity is pure coincidence.
61. Mourn the loss of Paradise Lost a once great band.
62. Violinists are not necessarily gay.
63. The mark of good funeral doom is whether you can get a beer from the fridge in the time between two snare hits.
64. True doomsters are too depressed to go to band practice.
65. Using occult symbols in your song titles does not make you a wizard.
66. Doomsters are not kvlt, tr00, gr1m or pretentious.
67. Hide your Darkthrone records when one of your doomed mates visits.
68. Any song shorter than 8 minutes is an 'Intro'.
69. Doom bands should not be popular, unless they're disbanded, then they are CULT.
70. Don't go out, unless the weather's cold and dreary.
71. Funerals are your favourite pastime.
72. State explicitly that doom bands are interesting and varied, then record a song with one riff the entire 20 minutes of the track
73. If you are no longer doom, say you've "progressed" and deny that any previous doom recording even existed.
74. Sing along in the bath to your favourite doom band, then deny it because you’re too "depressed" to sing to yourself in the bath
75. Doomsters listen to a variety of music, are able to appreciate many music forms, and laugh at the shit non-doomsters listen to.
76. All doom bands are pioneering even if they sounds like every other doom band
77. Keep tours to a minimum, if people want to see you they have to be cult enough to travel at least 20,000miles
78. If more than 20 people ever come to one of your shows, you have to break up or else you're a sell-out
79. Name your demos and albums with strange titles like "Cthulghy Hyoyrto Skyththte", or "Jhihhee Eliidhhddeenn Fffffhhhhttthjhjuuuuu". By doing this, your band will look really avant garde, progressive and doom.
80. Be tired and indifferent during interviews. Your answers should contain at least 10 long-structured sentences. Otherwise, you are just a punk rock prick.
81. Doom musicians don't move at gigs. If they move, they are not doom.
82. Same applies to the audience.
83. Do not update your band’s website.
84. If your fellow-band members are manic-depressive, make sure you quit before they reach the manic phase!
85. Never respond to e-mails, especially if they are asking to buy your CD.
86. Don't release any of your tracks on the internet, so people can't find out how you sound. And when do finally release your album, release it in an obscure label from Australia that refuses to distribute any of the 500 printed copies.
87. If possible, do not release anything when you're band is still together. After you're disbanded release your abominable rehearsal tapes and sell them with outrageous prices.
88. Artwork should only use official doom colours. Fluorescent primaries are not doom, neither is ‘Barbie Pink’.
89. Make really happy music and sing about always looking on the bright side of life... Eric Idle is doom?… Life's a bowl of shit, when you look at it!
90. If someone can recognize one of your band members in a picture, you are not doom.
91. Do not betray your favourite band by wearing one of their T-Shirts. If someone sees it and listens to them, they will become popular and hence commercial sell-out shit.
92. Re-re-re-re-release your demo on tape or vinyl, but not on cd, and make sure no one ever will be able to buy it
93. You know when you are listening to doom when you’re out cycling and old ladies walk past you.
94. You know when you are listening to doom when that snail jumps out in front of you.
95. The mark of a good Funeral Doom album is to put it on, go to sleep and find it's still playing when you wake up.
96. Make sure your booklet doesn't contain lyrics or information of any sort.
97. Doom should sound like being alone, naked, with no food, or water, in the middle of a terrible blizzard, with a lot of hatred and pain in your heart, while being on drugs. If it doesn’t go see a doctor of doom.
98. Finland, Finland, Finland, the country where I want to be, pony trekking or camping, or just watching TV. Finland, Finland, Finland, it's the country for me!
99. Always keep the curtains closed, use candles is you must have light.

               Eu m-am oprit aici.Pentru cine vrea să aprofundeze  poate merge până  la 196, 499 sau chiar 1400. Have fun.

                LA MULTI ANI  si un 2012 cat mai plin de metale tuturor!!!


                Pe aceeasi tema:  Pentagram – Last rites ,2011
                                           Pentagram – When the screams come DVD
                                           Black Sabbath –reuniune in 2012
                                           Doom news : Black Sabbath &Saint Vitus

PRIMUL ROMAN "METAL" DIN LITERATURA ROMÂNĂ ?

RAFTUL DE ROCK II

Titlu: Sânge satanic

Autor: Cristina Nemerovschi

Editura: Herg Benet

Aparitie: 2011

Format: 130x200

Numar pagini: 375

ISBN: 978-606-92893-7-2

I.

La editura Herg Benet a aparut a doua editie (revazuta si adaugita) a romanului “Sange satanic” de Cristina Nemerovschi, unul dintre cele mai controversate debuturi ale anului 2010.

Romanul Cristinei Nemerovschi a fost comparat deopotriva de critica și cititori cu opere-cult precum “Trainspotting“,“Catcher in The Rye“ sau “Requiem For A Dream“.

O carte al carei personaj principal se autocaracterizeaza succint, printr-o fraza devenita deja celebra: “Ascult black metal, sunt ateu, lumea ma crede satanist, sunt bisexual, mizantrop, uneori doar misogin, scriu o carte, beau in fiecare zi si ma droghez in fiecare saptamana”.

“Pana la urma, toti ar trebui sa avem sange satanic, daca asta e antidotul la uluitoarea, nesfarsita prostie omeneasca. Romanul Cristinei e un obuz gata sa explodeze in capul tuturor celor cu gusturi proaste si al ignorantilor”, scrie Felix Nicolau pe coperta celei de-a doua ediții a carții. Acesta mai caracterizeaza debutul Cristinei Nemerovschi astfel: “Un roman atat de viu, de actual, in care disperarea in fata umanitatii ratate se exprima printr-un umor mortal. Inteligenta, viteza, vocabular verde, autentic. Citind, iti aduci aminte ca mare parte dintre cei care și-au dat viata la Revolutie au fost rockeri. Critica nemiloasa si zurlie, cartea mai este si un imn inchinat naivitatilor si entuziasmelor adolescentine. Niciodata cliseistica, exprimarea este spectaculoasa. Asemenea unui skijet, as zice, daca nu as uri tot ce tine de tehnica. Sange satanic este un manual de igiena a creierului in timpuri cand capetele majoritatii bolborosesc de toxine si slanina. Toti ne regasim intre pagini – de la manelisti, pana la babele din troleu, sau indragostitii cinici sub clar de luna.”

La randul sau, cunoscuta prozatoare Doina Ruști conchide: “Sange satanic e o carte excepțional scrisa, care nu seamana cu nimic! Cristina Nemerovschi iese din clișeele scrisului și creeaza o viziune epica atat de convingatoare incat, citind-o, te simți imediat contaminat de aventura adolescenței razvratite!”

In prefața carții, Ștefan Bolea scrie: “Exista trei modalitați de a recomanda romanul autoarei: este o re-traire a adolescenței, o descriere a infernului și primul roman cu metaliști din literatura romana.”, in timp ce site-ul BloodyMetal o caracterizeaza ca fiind “cea mai imorala carte a unui autor roman”.

Despre titlul romanului, Cristina Nemerovschi scrie urmatoarele: “Atributul “satanic” este o metafora și sugereaza ca arta adevarata se naște din intuneric, urațenie, durere. Artistul creeaza in clipele de profunzime, de confruntare cu sinele sau dezgolit, iar aceste momente sunt intotdeauna dureroase. Fericirea il face sa se indeparteze de creație. Personajul principal al carții crede ca artistul lasa ceva in urma pentru ca simte exact defectele acestei lumi, vrea sa umple gaurile acesteia – intr-o lume perfecta, creația ar fi lipsita de sens. „Satanismul” sugereaza haos, suferința, hidoșenie, neclaritate și, totodata, o stare propice creației.”

O carte alerta, indrazneața, poetica, necenzurata, extrema, pe care n-o poți lasa din mana.

Un limbaj dur, așa cum este și societatea actuala. Personaje pline de culoare și savoare, intamplari captivante. O cautare dramatica și intensa a sinelui pe care ne este tot mai greu sa ni-l pastram. Un manifest impotriva prostiei, conformismului, minciunii. Un deznodamant care isca intrebari.

“Sange satanic“ a fost nominalizat la titlul Cartea Anului 2010 și inclus pe primele poziții in numeroase topuri literare.

Ediția a doua a romanului mai conține și un preview de 11 pagini din continuarea la „Sange satanic”, un interviu inedit cu autoarea Cristina Nemerovschi, precum si numeroase opinii critice.

Tirajul primei ediții Sange satanic s-a epuizat in cateva luni de la lansare.

*

Cristina Nemerovschi s-a nascut pe 10 mai 1980 la București. A absolvit Facultatea de Filosofie din cadrul Universitații București, secția Filosofia Culturii, și un master in cadrul aceleiași universitați, incheiat in 2005 cu dizertația Despre natura adevarului propozițiilor matematicii și logicii la L. Wittgenstein. A urmat un master și in cadrul Facultații de Comunicare și Relații Publice. Din 2009, este redactor al revistei EgoPHobia, unde are și o rubrica permanenta, Cronica nihilistei. A publicat proza, filosofie, critica literara, eseuri, studii in revistele EgoPHobia, Tiuk!, Ateneu, Cultura, Sisif, Fiore Magazine, Noema, Subcultura, Accent Cultural, Suspans.

Cristina Nemerovschi se numara printre prozatorii incluși in antologia “Alerta de grad zero in proza scurta romaneasca actuala”, coordonata și prefațata de Igor Ursenco.

Romanul Sânge satanic este mentionat si in cea de-a doua editie (2011) a volumului  Narcotice in cultura română.Istorie, religie şi literatură de Andrei Oişteanu, carte aparută la editura Polirom.

II.

Recunosc ca mi-am luat cartea in discutie intrigat de disputele pro si contra din comunitatile de metalisti din online- ul autohton.Recunosc din nou ca primul impuls a fost sa o desfiintez, dar dupa cateva pagini n-am mai putut s-o las din mana.Recunosc ca nu stau prea bine la capitolul “literatura romana contemporana”, capitolul douamiisti si postdouamiisti, citind haotic si neprogramatic si din zona asta n-am prins inca nimic.Recunosc.

Cum n-am inventat eu mersul pe jos, am compilat mai sus cateva randuri de prezentare a cartii, urmand ca mai jos sa-mi dau si eu cu presupusu…

Sunt in mare parte de acord cu  recenziile pozitive aparute de la aparitia romanului dar am si eu cateva ofuri (na, ca ma alaturai si eu cetei de detractori…):

- Titlul ales mi se pare putin comercial, cu carlig sigur pentru o anumita parte a populatiei metaliste, da bine ca un roman despre rockeri ( si blackeri pe deasupra) sa aiba un titlu pe masura.Mi se va reprosa poate ca as face  parte dintre cei ale caror prejudecati sunt ironizate in roman, insa nu se poate sa nu se fi  intuit ca un asemenea titlu (chiar fara a se cunoste continutul cartii) va creea un mic scandal in mediile literare si nu numai, si ce e mai bun pentru marketing in ziua de azi decat asa ceva.....

Sincer, romanul nu avea nevoie de astfel de manevre publicitare, calitatea scriiturii, franchetea, stilul dezinvolt si pe alocuri lirismul care apare de multe ori unde nu te astepti   recomandandu-l de la sine.Deja a fost reeditata la nici un an de la aparitia primei editii si asta spune multe pentru un roman de debut in Romania anului 2011.

-Se bate multa moneda in recenzii pe ideea de autenticitate, pe “viata de rocker” etc, ei bine nu am gasit nicaieri nici o referinta la on concert in toata cartea, doar o enumerare a unor cluburi sau locatii bucurestene de gen si din vama veche....

-Poate ca si eu am fost deranjat putin la un moment dat de unele exagerari in ceea ce priveste consumul de diferite substante (ajungand uneori la cantitati pantagruelice) de la droguri la alcool ( prea se lovea cu cliseul deja clasic „sex,drugs & rock-n-roll”) dar nu e nimic paranormal daca ne gandim ca vorbim despre o opera de fictiune, e un roman cu rockeri si nu un studiu antropologic sau sociologic despre subculturile de tineret de factura rock.Si, sa fim bine intelesi, rockerii numai abstinenti la capitolul acesta nu sunt.

Una peste alta, nu pot decat sa recomand romanul tuturor celor destupati la minte, rockeri si nu numai, nu va fi cu siguranta o pierdere de vreme si asteptam continuarea  care am inteles ca acum e in stadiul de “laborator”.

L.E.Replica autoarei aici.

Pe aceeasi tema: Carte: Hugh Laurie – Traficantul de arme
                        
                         Nebunul cu ochii închişi

BLACK SABBATH - REUNIUNE IN 2012

         Cu siguranta stirea anului in zona metal, Black Sabbath se vor reuni in 2012 in formula clasica, reuniune concretizata printr-un album de studio si un turneu mondial.Mai multe detalii mai jos:

                 Pe aceeasi tema:  Doom news : Black Sabbath &Saint Vitus
                                            Pentagram – Last rites ,2011
                                            Pentagram – When the screams come DVD
                                            The n+1 rules of doom metal

PENTAGRAM - " When the Screams Come” DVD

 Metal Blade Records

 released 26.08.2011

BAND:
Bobby Liebling - voce
Victor Griffin - chitara
Greg Turley - bass
Gary Isom - tobe

“When the Screams Come” track listing:

01. Day of Reckoning

02. Forever My Queen

03. Ask No More

04. Run My Course

05. You're Lost, I'm Free

06. Review Your Choices

07. Petrified

08. Relentless

09. All Your Sins

10. 20 Buck Spin

11. Sign of the Wolf

12. When the Screams Come

Bonus:Interviu Bobby Liebling

Se pare ca anul 2011 a fost anul Pentagram (cel putin in zona doom),  cu un LP nou nout (Last Rites), un film documentar biografic despre Bobby Lieblig (Last Days Here - lansat deocamdata doar la cateva festivaluri de film independent din State ) si iata acum cu un DVD, de fapt primul din istorie al trupei.Opusul in discutie a fost filmat pe 30 mai 2010 in Baltimore, Maryland, surprinzand aparitia trupei in cadrul festivalului Maryland Deathfest VIII.Nu se putea o mai frumoasa revenire in atentie a trupetilor, mai ales ca anul asta se implinesc  40 de ani de la infiintarea trupei in 1971.

Bibliografie obligatorie nu numai pentru  amatorii de sonoritati doom ci si pentru orice rocker care se respecta.

Celor  care nu cunosc despre ce e vorba “in propozitie”, poate o sa li se para bizar acest mosulet lunatic ( a se vedea si comentariile de pe youtube) scalambaindu-se, facand pe mortul sau “inghetand” pe scena, insa cei care vor avea rabdarea necesara vor descoperi  bucuria de-a canta live si de-a fi “alive” a acestui personaj controversat care la 60 de ani a avut puterea de a-si  schimba radical viata (mai multe detalii am dat aici), considerand ca nu si-a spus inca ultimul cuvant si ca mai are suficient de multe de oferit.

PENTAGRAM - "LAST RITES" 2011

PENTAGRAM - "LAST RITES"  

 Metal Blade Records

 released April 12, 2011

BAND:
Bobby Liebling - voce
Victor Griffin - chitara
Greg Turley - bass
Gary Isom - tobe

"Last Rites" track listing:

1. Treat Me Right                                    02:32  

2. Call the Man                                        03:49  

3. Into the Ground                                   04:21  

4. 8                                                         05:01  

5. Everything's Turning to Night               03:18  

6. Windmills and Chimes                         04:32  

7. American Dream                                 04:32  

8. Walk in the Blue Light                         04:59  

9. Horseman                                           03:38  

10. Death in 1st Person                           04:01  

11. Nothing Left                                     03:36  

12. All Your Sins - Reprise                       00:57     

                                                                                 45:16  

Cine nu a auzit de Pentagram si de Bobby Liebling inainte de  era internetului si a informatiei facile la un click distanta, se poate intreba cine or mai fi si bosorogii astia care desi se lauda ca sunt pe baricade de prin ’71-’72, nu au reusit sa scoata decat cateva albume, si alea editari tarzii, si oricum nici muzica lor nu e cine stie ce, cateva masuri copiate de la Black Sabbath si repetate la infinit. E adevarat ca pentru profani doom metalul si in ziua de azi pare doar o serie de variatiuni la primele albume Black Sabbath.Doar pentru profani…

 Vorbind serios de data asta, nici ca se putea un titlu mai bun pentru albumul de comeback al veteranilor de la Pentagram decat “Last Rites” la cat a cochetat cu doamna in negru  Bobby Liebling , unul dintre cele mai controversate personaje din rockul american ever.Dupa cateva decade de abuz de substante psihotrope, se pare ca Liebling a reusit sa se adune, sa renunte la droguri si sa inceapa o noua viata, atat in plan personal cat si din punct de vedere al carierei muzicale.De aceea nu mira pe nimeni nici revenirea in trupa a chitaristului Victor Griffin, un alt nume greu in zona doom, ultimul opus scos in aceasta formula fiind "Be Forewarned” in 1994.

Cat despre albumul “Last Rites”, de doua saptamani de cand am pus mana pe el, il ascult in heavy rotation, pentru mine fiind surpriza anului si cel mai bun album pe 2011 (pana acum).

Astept cu nerabdare documentarul “Last Days Here”, despre viata lui Bobby Liebling, documentar care va aparea anul acesta.

Pentru cei la care faceam referire in primul paragraf al acestui comentariu, si nu numai pentru ei, recomand cu caldura documentarul “Such Hawks Such Hounds”, o radiografie a muzicii doom, stoner, chiar si drone de pe teritoriul american, unde la categoria “proto-parinti”( ca sa folosesc un termen religios) evident ca nu poate fi ocolit fenomenul Pentagram .

 

         Pe aceeasi tema:  Pentagram – When the screams come DVD
                                    Black Sabbath –reuniune in 2012
                                    Doom news : Black Sabbath &Saint Vitus
                                    The n+1 rules of doom metal