RAFTUL DE ROCK- III
Titlu : Nebunul cu ochii închişi. Poveşti de viaţă
Autori: Mony Bordeianu în dialog cu Doru Ionescu
Editura :Integral
Data apariție :
28.05.2016
Format: 13x20 cm
Număr de pagini: 152 + 8 pagini coliță imagini
ISBN: 978-606-8782-36-2
Această carte nu e o lucrare beletristică – cu atât
mai puțin un roman –, nici o autobiografie,
nu e nici măcar o descriere exactă a celor întâmplate de-a lungul anilor. Este
doar o încercare de a-mi aduce aminte de una sau de alta, sunt doar niște povești de viață.(…)Adevăr sau legendă, aceasta este povestea
vieţii mele, alcătuită din fragmente, interviuri, oglindiri, amintiri.
Mony Bordeianu
Născut în Besenova Nouă ( redenumită mai târziu Dudeştii
Noi), în Banat, după mutarea la Timişoara în 1960, se nimereşte să fie vecin cu
Nicu Covaci, cu care va lega o prietenie care
va ţine până în ziua de azi.De fapt primele dăţi se întâlniseră la USODA
( un fel de ştrand din perioada aceea) şi apoi constată că nu stau departe unul
de celălat, ba îşi mai descoperă şi afinităţile muzicale comune.
Activează la început în trupa Uranus (formaţia Uzinei de Baterii din Timişoara), apoi se “transferă” la Sfinţii lui Covaci, care mai târziu se
va reboteza Phoenix (după cântarea de
la balul bobocilor de la IATC).Repertoriul era compus la început din coveruri Shadows, Beatles, Kinks, Byrds, Stones, după
care încep să aibe şi compoziţii proprii.
După cum recunoşte şi Covaci, rolul decisiv în alegerea stilului formaţiei (beat), în anii ’60, îi
revine lui Mony, care avea şi un rol important în scrierea pieselor (practic de
partea de creaţie răspundeau cel mai
mult Mony şi Nicu Covaci)
De departe cel mai cosmopolit
dintre trupeţi, pe jumătate neamţ (şvab), Mony Bordeianu avea norocul să aibă o mătuşă în SUA şi
bunica din partea mamei în Germania, bunică care îl aproviziona cu discuri,
reviste de muzică (Bravo, Melody Maker), chitări, amplificatoare, etc.E
antologic episodul cu prima probă a amplificatorului Selmer, o experienţă
aproape religioasă.
Încep să aibe din ce în ce mai
multe concerte ( cântările de acasă din Timişoara din clubul Lola, festivalul
de la Iaşi, două veri pe litoral), acest fapt ducând la perfecţionarea
trupeţilor ca şi înstrumentişti şi implicit la sudarea formaţiei. La festivalul
de la Iaşi dau peste providenţialul Cornel Chiriac cel care de altfel le va
mijloci şi primele înregistrări.După apariţia a doua EP –uri, în culmea
gloriei, primeşte viza de America, chiar înainte de a da examenul de stat
(licenţa în vremea aceea).
Pleacă legal (împreună cu
familia) în America via Germania (unde va sta căteva luni chiar la Cornel
Chiriac cel care ajunsese deja la Europa Liberă), însă nu se prea adaptează vieţii
de acolo.Un an nu lucrează, aprofundând însă limba engleză, iar apoi începe de
la munca de jos (împachetat de chiloţi).
Revine în ţară să se însoare,
pleacă înapoi cu nevasta în America, apoi după 7 ani şi un divorţ, revine în
Europa, mai precis Germania, la chemarea lui Covaci care fugise din ţară cu
restul trupeţilor, mai puţin Baniciu (povestea e ultra cunoscută).Trăieşte
alături de ceilalţi trupeţi o viată
relativ boemă (concerte, chefuri, fănişoare şamd) însă atunci când se cam
termină rezervele,concertele se împuţinează, nu reuşesc să prindă contracte cu
casele de discuri şi sunt nevoiţi să se despartă din nou.
Revenit după revoluţie în
ţară, va avea câteva turnee cu renăscută Phoenix, primind chiar meritul
cultural în grad de cavaler de la preşedintele României în 2007.
***
Am dat peste volumul de mai sus pe
site-ul editurii Integral (editură care are o întreagă colecţie dedicată celor
de la Phoenix), căutând după ultima carte a lui Krossfire.Aveam deja în
bibliotecă opusul lui Covaci apărut prin anii ’90 la Nemira (Phoenix, însă eu ) şi cum
aveam de gând să-i dau o recitire, am considerat numai bună cartea despre Mony
ca un preambul la istoria Phoenix .De fapt, tot Integral a reeditat Phoenix, însă eu aceasta primind şi o continuare prin Giudecata Înţepţilor.
Iniţiatorul
acestui proiect (şi autor/coautor)
e nimeni altul decât Doru Rocker
Ionescu, omul din spatele primei reviste româneşti de rock/metal postdecembriste (Rocker, apărut
înainte de HMM-ul lui Lenţi) şi mai apoi un adevărat istoric al fenomenului rock românesc din perioada comunistă,
dezgropând la propriu din arhivele TVR o multime de materiale inedite din acea
perioadă, materializate ulterior în cadrul emisiunilor Remix.Rock Forum, Timpul
Chitarelor Electrice de pe TVR 2, apoi defunctul TVR Cultural, prin serialele
retrospective despre Phoenix (Integrala Phoenix), Sfinx, Progresiv TM, Pro
Musica, Semnal M şi mulţi alţii.
O carte
plăcută la citit, şi mai uşor dacă se cunoaşte căte ceva din istoria trupei, se poate asezona cu fonograme din epoca, mai
ales de pe opusul Vremuri.O muţime de
amănunte inedite despre cum au apărut piesele arhicunoscute astăzi, detalii din
culise,originea numelor de Sfinţii,
apoi Phoenix, improvizatiile tehnice
care tineau loc de scule profi în acea vreme şamd.
Nu vreau să “dau spoilere”
prea multe aşa că vă las pe voi să puneţi mâna pe acest volum absolut necesar
pentru cei interesati de istoria culturii populare autohtone, rockeri sau nu,
poate simpli nostalgici după anumite Vremuri.
