...just my 2 cents on popular culture

...just my 2 cents on popular culture

joi, 8 decembrie 2011

DESPRE DUBLAREA FILMELOR - EPILOG

In urma cu mai bine de jumatate de an scriam aici despre o propunere legislativa  care prevedea dublajul tuturor filmelor straine in limba romana.Astfel, deputatul  Victor Socaciu ( unul si acelasi cu  folkistul Victor Socaciu) a propus modificarea Legii Audiovizualului nr. 504/2002, astfel incat operele cinematogafice in limbi straine sa fie traduse in limba romana, prin procedeul dublajului. Incalcarea acestei prevederi urma sa fie sanctionata de catre C.N.A. cu amenda cuprinsa intre 5.000 si 10.000 de lei.

Prin luna iunie, propunerea pentru modificarea Legii audiovizualului nr.504/2002 a fost respinsa de Camera Deputatilor, in calitate de prima camera sesizata, proiectul de act normativ fiind trimis Senatului pentru dezbatere, acesta fiind forul decizional in acest caz.
La Senat, legea initiata de Victor Socaciu a primit raport negativ de la Comisia pentru drepturile omului, culte si minoritati, de la Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari, dar si de la Comisia pentru cultura, arta si mijloace de informare in masa, raportul de respingere fiind adoptat ieri de plenul Senatului cu 98 de voturi “pentru”, 3 “impotriva” si nicio abtinere,  inseamnand ca proiectul de lege a fost respins si filmele nu vor fi dublate in limba romana.Cel putin deocamdata, pana se mai trezeste cate un reprezentant de seama al neamului ca nu are activitate si se termina mandatul.
 

Intrebare intrebatoare : cum s-ar fi simtit cantautorul V.S. daca cineva s-ar fi gandit sa aplice aceeasi reteta si in cazul muzicii? Cum ar suna “Caruta cu flori” dublata in ungureste, nemteste, bulgara  s.a.m.d.?

duminică, 27 noiembrie 2011

PRIMUL ROMAN "METAL" DIN LITERATURA ROMÂNĂ ?

RAFTUL DE ROCK II
Titlu: Sânge satanic
Autor: Cristina Nemerovschi
Editura: Herg Benet
Aparitie: 2011
Format: 130x200
Numar pagini: 375
ISBN: 978-606-92893-7-2



I.
La editura Herg Benet a aparut a doua editie (revazuta si adaugita) a romanului “Sange satanic” de Cristina Nemerovschi, unul dintre cele mai controversate debuturi ale anului 2010.
Romanul Cristinei Nemerovschi a fost comparat deopotriva de critica și cititori cu opere-cult precum “Trainspotting“,“Catcher in The Rye“ sau “Requiem For A Dream“.
O carte al carei personaj principal se autocaracterizeaza succint, printr-o fraza devenita deja celebra: “Ascult black metal, sunt ateu, lumea ma crede satanist, sunt bisexual, mizantrop, uneori doar misogin, scriu o carte, beau in fiecare zi si ma droghez in fiecare saptamana”.
“Pana la urma, toti ar trebui sa avem sange satanic, daca asta e antidotul la uluitoarea, nesfarsita prostie omeneasca. Romanul Cristinei e un obuz gata sa explodeze in capul tuturor celor cu gusturi proaste si al ignorantilor”, scrie Felix Nicolau pe coperta celei de-a doua ediții a carții. Acesta mai caracterizeaza debutul Cristinei Nemerovschi astfel: “Un roman atat de viu, de actual, in care disperarea in fata umanitatii ratate se exprima printr-un umor mortal. Inteligenta, viteza, vocabular verde, autentic. Citind, iti aduci aminte ca mare parte dintre cei care și-au dat viata la Revolutie au fost rockeri. Critica nemiloasa si zurlie, cartea mai este si un imn inchinat naivitatilor si entuziasmelor adolescentine. Niciodata cliseistica, exprimarea este spectaculoasa. Asemenea unui skijet, as zice, daca nu as uri tot ce tine de tehnica. Sange satanic este un manual de igiena a creierului in timpuri cand capetele majoritatii bolborosesc de toxine si slanina. Toti ne regasim intre pagini – de la manelisti, pana la babele din troleu, sau indragostitii cinici sub clar de luna.”

La randul sau, cunoscuta prozatoare Doina Ruști conchide: “Sange satanic e o carte excepțional scrisa, care nu seamana cu nimic! Cristina Nemerovschi iese din clișeele scrisului și creeaza o viziune epica atat de convingatoare incat, citind-o, te simți imediat contaminat de aventura adolescenței razvratite!”

In prefața carții, Ștefan Bolea scrie: “Exista trei modalitați de a recomanda romanul autoarei: este o re-traire a adolescenței, o descriere a infernului și primul roman cu metaliști din literatura romana.”, in timp ce site-ul BloodyMetal o caracterizeaza ca fiind “cea mai imorala carte a unui autor roman”.
Despre titlul romanului, Cristina Nemerovschi scrie urmatoarele: “Atributul “satanic” este o metafora și sugereaza ca arta adevarata se naște din intuneric, urațenie, durere. Artistul creeaza in clipele de profunzime, de confruntare cu sinele sau dezgolit, iar aceste momente sunt intotdeauna dureroase. Fericirea il face sa se indeparteze de creație. Personajul principal al carții crede ca artistul lasa ceva in urma pentru ca simte exact defectele acestei lumi, vrea sa umple gaurile acesteia – intr-o lume perfecta, creația ar fi lipsita de sens. „Satanismul” sugereaza haos, suferința, hidoșenie, neclaritate și, totodata, o stare propice creației.”
O carte alerta, indrazneața, poetica, necenzurata, extrema, pe care n-o poți lasa din mana.
Un limbaj dur, așa cum este și societatea actuala. Personaje pline de culoare și savoare, intamplari captivante. O cautare dramatica și intensa a sinelui pe care ne este tot mai greu sa ni-l pastram. Un manifest impotriva prostiei, conformismului, minciunii. Un deznodamant care isca intrebari.
Sange satanic“ a fost nominalizat la titlul Cartea Anului 2010 și inclus pe primele poziții in numeroase topuri literare.
Ediția a doua a romanului mai conține și un preview de 11 pagini din continuarea la „Sange satanic”, un interviu inedit cu autoarea Cristina Nemerovschi, precum si numeroase opinii critice.
Tirajul primei ediții Sange satanic s-a epuizat in cateva luni de la lansare.
*
Cristina Nemerovschi s-a nascut pe 10 mai 1980 la București. A absolvit Facultatea de Filosofie din cadrul Universitații București, secția Filosofia Culturii, și un master in cadrul aceleiași universitați, incheiat in 2005 cu dizertația Despre natura adevarului propozițiilor matematicii și logicii la L. Wittgenstein. A urmat un master și in cadrul Facultații de Comunicare și Relații Publice. Din 2009, este redactor al revistei EgoPHobia, unde are și o rubrica permanenta, Cronica nihilistei. A publicat proza, filosofie, critica literara, eseuri, studii in revistele EgoPHobia, Tiuk!, Ateneu, Cultura, Sisif, Fiore Magazine, Noema, Subcultura, Accent Cultural, Suspans.
Cristina Nemerovschi se numara printre prozatorii incluși in antologia “Alerta de grad zero in proza scurta romaneasca actuala”, coordonata și prefațata de Igor Ursenco.
Romanul Sânge satanic este mentionat si in cea de-a doua editie (2011) a volumului  Narcotice in cultura română.Istorie, religie şi literatură de Andrei Oişteanu, carte aparută la editura Polirom.

II.


Recunosc ca mi-am luat cartea in discutie intrigat de disputele pro si contra din comunitatile de metalisti din online- ul autohton.Recunosc din nou ca primul impuls a fost sa o desfiintez, dar dupa cateva pagini n-am mai putut s-o las din mana.Recunosc ca nu stau prea bine la capitolul “literatura romana contemporana”, capitolul douamiisti si postdouamiisti, citind haotic si neprogramatic si din zona asta n-am prins inca nimic.Recunosc.
Cum n-am inventat eu mersul pe jos, am compilat mai sus cateva randuri de prezentare a cartii, urmand ca mai jos sa-mi dau si eu cu presupusu…
Sunt in mare parte de acord cu  recenziile pozitive aparute de la aparitia romanului dar am si eu cateva ofuri (na, ca ma alaturai si eu cetei de detractori…):
- Titlul ales mi se pare putin comercial, cu carlig sigur pentru o anumita parte a populatiei metaliste, da bine ca un roman despre rockeri ( si blackeri pe deasupra) sa aiba un titlu pe masura.Mi se va reprosa poate ca as face  parte dintre cei ale caror prejudecati sunt ironizate in roman, insa nu se poate sa nu se fi  intuit ca un asemenea titlu (chiar fara a se cunoste continutul cartii) va creea un mic scandal in mediile literare si nu numai, si ce e mai bun pentru marketing in ziua de azi decat asa ceva.....
Sincer, romanul nu avea nevoie de astfel de manevre publicitare, calitatea scriiturii, franchetea, stilul dezinvolt si pe alocuri lirismul care apare de multe ori unde nu te astepti   recomandandu-l de la sine.Deja a fost reeditata la nici un an de la aparitia primei editii si asta spune multe pentru un roman de debut in Romania anului 2011.
-Se bate multa moneda in recenzii pe ideea de autenticitate, pe “viata de rocker” etc, ei bine nu am gasit nicaieri nici o referinta la on concert in toata cartea, doar o enumerare a unor cluburi sau locatii bucurestene de gen si din vama veche....
-Poate ca si eu am fost deranjat putin la un moment dat de unele exagerari in ceea ce priveste consumul de diferite substante (ajungand uneori la cantitati pantagruelice) de la droguri la alcool ( prea se lovea cu cliseul deja clasic „sex,drugs & rock-n-roll”) dar nu e nimic paranormal daca ne gandim ca vorbim despre o opera de fictiune, e un roman cu rockeri si nu un studiu antropologic sau sociologic despre subculturile de tineret de factura rock.Si, sa fim bine intelesi, rockerii numai abstinenti la capitolul acesta nu sunt.

Una peste alta, nu pot decat sa recomand romanul tuturor celor destupati la minte, rockeri si nu numai, nu va fi cu siguranta o pierdere de vreme si asteptam continuarea  care am inteles ca acum e in stadiul de “laborator”.

L.E.Replica autoarei aici.

Pe aceeasi tema: Carte: Hugh Laurie – Traficantul de arme
                        
                         Nebunul cu ochii închişi

sâmbătă, 12 noiembrie 2011

BLACK SABBATH - REUNIUNE IN 2012

         Cu siguranta stirea anului in zona metal, Black Sabbath se vor reuni in 2012 in formula clasica, reuniune concretizata printr-un album de studio si un turneu mondial.Mai multe detalii mai jos:





                 Pe aceeasi tema:  Doom news : Black Sabbath &Saint Vitus
                                            Pentagram – Last rites ,2011
                                            Pentagram – When the screams come DVD
                                            The n+1 rules of doom metal


duminică, 9 octombrie 2011

ARTMANIA 2011 - CRONICA TARZIE


Artmania 2011, cea de-a sasea editie a festivalului Artmania ( si cea de-a sasea la care particip) s-a desfasurat si in acest an la mijlocul lunii august ( dupa ce primele editii s-au desfasurat in iunie, respectiv iulie), avand ca locatie principala si-n acest an Piata Mare din Sibiu.
Am fost printre cei 93 de metalheads (dupa spusele domnitelor de la punctul de informare Artmania) care si-au luat abonamente la Artmania 2011 inca din ianuarie , imediat ce aparusera, fiind singurul festival la care particip obligatoriu in fiecare an, zona Sibiului fiind una din preferatele mele ca destinatie de concediu sau mini vacanta.
Dar sa trecem la fondul problemei:

         LACRIMAS PROFUNDERE:Cand am aflat ca L.P. figureaza pe afisul festivalului, m-au apucat nostalgiile.Din pacate acum e doar  o copie palida a unor giganti ai genului gothic.Daca ne gandim la faptul ca cu doar un an in urma pe aceeasi scena urcasera Sisters of mercy iar in primul an a fost headliner HIM .Cand vorbeam de nostalgii ma refeream la timpurile cand trupetii prestau un death-doom mai mult decat onorabil, dar deh, se schimbase moda intre timp, daca trupelor de doom-death li s-a spus ani de zile ca ele ar canta gothic, unele chiar s-au apucat sa cante gothic rock (goth).Iata un exemplu al prestatiei L.P. din acea perioada, condimentat foarte inspirat ,zic eu, cu secvente din filmul Immortel :

HELLOWEEN:Cu un setlist bazat mai mult pe Keeper …I si II  plus doua piese de pe ultima aparitie discografica, Helloween au facut spectacol. Categoric capul de afis al festivalului, prestatia nemtilor a fost brici, avand in Andy Derris un frontman de mare clasa, care a facut cu publicul ce a vrut.Nu au reprezentat o surpriza pentru mine chiar daca nu cunosteam bine decat Keeperele + Master of the rings (primul meu Helloween, album  ascultat pana la epuizare pe vremea casetelor “originale” poloneze  la moda in vestul tarii pe vremea dinaintea aparitiei Legii 8/96) si evident Are you metal.Adrenalina la maxim, am ragusit din nou dupa acest concert iar grumazul ar fi vrut si el sa intre in greva de la atata balanganit.N-am topait atata de la Dark Tranquillity - tot la Sibiu.

  SETLIST :
- Intro
- Are you Metal?
- Eagle Fly Free
- March of time
- Where the sinners go
- I’m alive
- If  I could fly
- Keeper of the seven keys/The king for a 1000 years/ halloween -medley
- Future world
- Dr.Stein
- I want out  -Bis.

TARJA:Un concert corect,  soprana demonstrandu-si calitatile vocale pe fiecare piesa in parte.Si totusi nimic paranormal, nimic care sa ne faca sa nu mai regretam perioada Nightwish.Material original plus doua piese Nightwish si alte coveruri.Surpriza placuta a constituit-o prezenta tobosarului Mike Terrana, de departe cel mai experimentat muzician din lineup-ul prezentat. La inceput m-a mirat pozitionarea atipica a bateriei  pe scena (lateral stanga in loc de central cum se obisnuieste), dar apoi am priceput ca acest lucru avea legatura cu prezenta mult titratului tobosar pe scena (pentru a fi pus mai bine “in valoare”).Mi se pare ca persista inca o nostalgie dupa perioada Nightwish, vrand-nevrand tot restul carierei se va lovi de fantoma Nightwish, comparatiile cu acea perioada fiind inevitabile, atat in orizontul de asteptare al fanilor cat si al ei personal ca si artist. Se poate remarca o anumita nehotarare stilistica, chiar daca ultimul album ofera o surpriza placuta urechii oricarui rocker amator de sonoritati metal-simfonice. 

REPUBLICA:Un amestec de britpop-electro-punk , si care desi s-au nimerit ca nuca in perete cu restul lineup-ului festului, s-au achitat zic eu onorabil de sarcinile si indatoririle din fisa postului. Drop Dead Gorgeous , Ready to go si un cover Genesis mi-au ramas in minte.

 

           SONATA ARCTICA:Spre  rusinea mea (sau nu!) tot ce cunosteam de la Sonata Arctica erau cateva piese mai in forta de pe ultimul album The Days of Grays, respectiv Flag in the ground, Deathaura & more.Poate din cauza oboselii si a altor factori care nu-si au locul a fi explicati aici, n-am percutat din prima la sonoritatile finlandezilor, insa incet incet m-a prins, marturisind ca n-a fost deloc o ora pierduta in zadar.Pozitionarea a fost relativ strategica, exact in fata mixerului si din cand in cand mai trageam cu ochiul sa vad ce fac cei doi suomi people de la butoane.Si faceau a dracului de bine ce faceau….Poate sunt eu mai sucit, dar am momente cand mi se pare ca vocea nu pusca de fel cu sonoritatile power ale trupetilor.Din fericire nu ma tine mult senzatia asta.N-am putut sa nu remarc cele cateva fanisoare S.A. la varsta critica (12-15) cocotate pe gardul fantanii din  Piata Mare si chiuind de mama focului.(O mica paranteza :asa cum remarca si o cronica de pe Metalfan a fost plin de tricouri Iron Maiden, semn ca poporul metalist de o anumita varsta sensibil marcata de pubertate s-a mai copt -paradoxal!- in materie de gusturi fata de acum 2-3-4 ani cand nu mai incapeai de atatea tricouri cu Manson si C.o.Filth.Orice s-ar zice , prefer o piata plina de fanisoare Sonata Arctica ori alte cele decat  cu mansoni si filtzi.Mi se par mai sincere si mai putin “toxice” decat poserii evil wanna be .Si o mult mai buna baza de plecare in ascultatul muzichiilor la varste mai fragede.A se remarca faptul ca m-am abtinut a folosi apelativul de “pokemoni” pentru categoriile sus amintite).Revenind la trupeti, pana la urma s-a dovedit a fi un concert reusit, vocalul a dovedit ca stie destul de bine ce face (atunci cand canta, nu si atunci cand vorbeste - asta si dupa propria marturisire), poporul spectator percutand foarte bine la muzica finlandezilor.

LACUNA COIL:Ziceam undeva mai sus de nostalgiile personale dupa perioada de sfarsit a anilor ’90 (musical vorbind).Ei bine, si in cazul Lacuna Coil se aplica acelasi algoritm, albumul lor de debut In a Reverie-1999  fiind la vremea respectiva unul dintre preferatele mele pe zona gothic metal.Din pacate  am probleme  majore cu influentele nu metal aparute in ultimii ani in muzica trupei.Per total  o prestatie profi, cu carlig la public , vinovata principala pentru asta fiind Cristina Scabbia intr-o forma de zile mari.Foarte reusit coverul dupa  Enjoy the Silence, insa as fi asteptat si un  To Myself I Turned….Ca o chestie pur personala, nici odata n-am putut sa-l support pe mascariciul ala ce-si zice vocal la L.C.
Una peste alta, a fost o editie reusita dupa parerea mea, cu toate ca am auzit destule voci care se plangeau c-a fost prea "subtire" distributia fata de alti ani.Poate c-a fost editia cea mai "non doom" de pana acum insa ma declar multumit per ansamblu.La concertele desfasurate in spatiul din Dumbrava n-am reusit sa ajung datorita distantei prea mari si a programului incarcat iar pe cele din Piata Mica le-am ratat la mustata, singurul vinovat fiind doar Brukenthalul...Nu pot sa nu salut initiativa municipalitatii de-a  facilita cu ocazia festivalului accesul participantilor la vizitarea principalelor obiective culturale ale Sibiului si nu numai, impreuna cu alte manifestari care se desfasoara in paralel cu festivalul.
           Nota:Am folosit pentru ilustrare  filmari pescuite de pe Youtube care surprind modul de desfasurarea al ostilitatilor chiar de la fata locului. 

           Pe aceeasi tema:  ARTMANIA 2011 
                                             CONCERTE 2011

duminică, 25 septembrie 2011

PENTAGRAM - " When the Screams Come” DVD


PENTAGRAM - " When the Screams Come” DVD

 Metal Blade Records
 released 26.08.2011

BAND:
Bobby Liebling - voce
Victor Griffin - chitara
Greg Turley - bass
Gary Isom - tobe

When the Screams Come track listing:

01. Day of Reckoning
02. Forever My Queen
03. Ask No More
04. Run My Course
05. You're Lost, I'm Free
06. Review Your Choices
07. Petrified
08. Relentless
09. All Your Sins
10. 20 Buck Spin
11. Sign of the Wolf
12. When the Screams Come

Bonus:Interviu Bobby Liebling


Se pare ca anul 2011 a fost anul Pentagram (cel putin in zona doom),  cu un LP nou nout (Last Rites), un film documentar biografic despre Bobby Lieblig (Last Days Here - lansat deocamdata doar la cateva festivaluri de film independent din State ) si iata acum cu un DVD, de fapt primul din istorie al trupei.Opusul in discutie a fost filmat pe 30 mai 2010 in Baltimore, Maryland, surprinzand aparitia trupei in cadrul festivalului Maryland Deathfest VIII.Nu se putea o mai frumoasa revenire in atentie a trupetilor, mai ales ca anul asta se implinesc  40 de ani de la infiintarea trupei in 1971.
Bibliografie obligatorie nu numai pentru  amatorii de sonoritati doom ci si pentru orice rocker care se respecta.

Celor  care nu cunosc despre ce e vorba “in propozitie”, poate o sa li se para bizar acest mosulet lunatic ( a se vedea si comentariile de pe youtube) scalambaindu-se, facand pe mortul sau “inghetand” pe scena, insa cei care vor avea rabdarea necesara vor descoperi  bucuria de-a canta live si de-a fi “alive” a acestui personaj controversat care la 60 de ani a avut puterea de a-si  schimba radical viata (mai multe detalii am dat aici), considerand ca nu si-a spus inca ultimul cuvant si ca mai are suficient de multe de oferit.

vineri, 22 iulie 2011

ARTMANIA 2011

Mai sunt trei săptămâni pânâ la ediţia 2011 a festivalului  Artmania !

 




            Pe aceeasi tema:  ARTMANIA 2011 –Cronica tarzie
                                       CONCERTE 2011


sâmbătă, 9 iulie 2011

Carte : Hugh Laurie -Traficantul de arme

RAFTUL DE ROCK- I

Editura IBU Publishing, traducere  Laurenţiu Dulman
An aparitie: 2010 
Nr. pagini: 296
ISBN: 978-606-92284-4-9

         “Când lui Thomas Lang i se cere să ucidă un industriaş american, el preferă să-şi avertizeze victima – o faptă bună care nu va rămâne nepedepsită. Nu trece mult timp şi Lang ajunge să-şi măsoare inteligeţa cu cea a miliardarilor diabolici şi să-şi pună viaţa (şi alte lucruri) în mâinile unui întreg arsenal de femei fatale, în vreme ce incearcă să salveze o tânără doamnă aflată în încurcatură… şi,în plus, să prevină o baie de sânge la nivel internaţional.”
Aşa sună prezentarea  sumară pe care editorul ediţiei românesti o face romanului lui Hugh Laurie. Ediţie româneasca care e foarte probabil să nu fi apărut niciodată ( romanul  a fost publicat în Marea Britanie în anul 1996) dacă autorul nu ar fi una şi aceeaşi persoană cu protagonistul principal al serialului Dr. House, foarte în voga în aceste moment, fapt speculat şi de editor prin menţionarea  acestui fapt  pe coperta 1 a  romanului .
Romanul în sine e o parodie a clişeelor din romanele poliţiste şi de spionaj, foarte bine pusă în pagină cu nelipsita doză de umor englezesc aferentă: „Fusesem împuşcat, bătut, dărîmat de pe motocicletă, sechestrat, minţit, ameninţat şi tratat cu superioritate, se făcuse amor cu mine şi fusesem pus să împuşc un om cu care nu avusesem de-a face în viaţa mea“.
Tot dându-i înainte cu Dr. House, multă lume uită însă  că Hugh Laurie e mai mult decat atât, vorbim despre un genial actor, scenarist, regizor, producător, muzician şi scriitor britanic. Personal l-am descoperit pe Hugh Laurie în genialul serial de comedie britanic Black Adder ( seriile II-IV-Black Adder II-1986, Black Adder the Third -1987, Black Adder Goes Forth -1989, respectiv revenirea din Black Adder Back & Forth -1999),  alături de alţi doi la fel de geniali actori de comedie britanici, respectiv Rowan Atkinson, înainte de-a fi  Mr.Bean şi Stephen Fry . Alături de Stephen Fry  îl vom mai vedea pe H. Laurie şi în show-ul  de  comedie  A Bit of Fry and Laurie (1987-1995),  care alături de Black Adder  si M.A.S.H  se găseşte printre primele locuri în topul personal all times în materie de comedie. Urmaresc cu placere  şi Dr.House însă pentru mine Hugh Laurie va rămâne întruchiparea persoanjelor din Black Adder şi A bit of…

            Una peste  alta, recomand romanul în cauză nu numai amatorilor de policier sau fanilor Dr.House ci şi tuturor celor care vor să-şi petreacă câteva ore în cel mai plăcut mod cu putinţă.


            Pe aceeasi tema :Primul roman “metal” din literatura romana?
                                     
                                      Nebunul cu ochii închişi

vineri, 6 mai 2011

DESPRE DUBLAREA FILMELOR

         
In general nu ma omor dupa petitiile on line, asa cum nu ma omor nici dupa forwardarea tuturor mesajelor tip campanie pro-ceva sau anti-ceva aterizate in mailul meu sau primite pe messenger, considerandu-le futile, cronofage si generatoare de spam inutil, asta cel putin raportat la gradul de dezvoltare al civismului la romani. Insa o stire pescuita de pe un site de legislatie m-a facut sa-mi ies din pepeni.Astfel, conform www.avocatnet.ro :

“Saptamana aceasta, la Camera Deputatilor, a fost inregistrata o initiativa legislativa care prevede introducerea obligatorie a dublajului in cazul filmelor straine difuzate in Romania.
Potrivit proiectul de lege pentru modificarea si completarea Legii audiovizualului nr. 504/2002, operele cinematogafice in limbi straine vor fi traduse in limba romana, traducerea fiind asigurata prin procedeul dublajului.
Neasigurarea dublajului in limba romana va constitui contraventie si va fi sanctionata de Consiliul National al Audiovizualului, amenda fiind cuprinsa intre 5.000 de lei si 10.000 de lei, potrivit Legii nr. 504/2002.
In expunerea de motive a proiectului de act normativ se precizeaza ca traducerea expresiilor din limba straina folosite in film in limba romana protejeaza identitatea limbii. De asemenea, initiatorul legii considera ca <<mesajul este mai usor de receptat, iar telespectatorul poate urmari mai atent scenele filmului si jocul actoricesc>>”.

Daca stirea respectiva ar fi aparut acum o luna, puteam considera ca e o pacaleala de 1 aprilie. Insa, din pacate nu e, textul propunerii legislative putand fi consultat AICI
Citind reactiile la propunerea respectiva, am dat peste o petitie on line pe site-ul cu acelasi nume, pornita prin 2008 si care se pare ca abia acum isi are obiect :"NU filmelor dublate"
Ca umil consumator de cultura in general, cultura populara in special si considerand ca alterarea actului artistic original nu poate fi scuzata din considerente practice sau cu atat mai putin din motive “patriotice”, m-am alaturat si eu semnatarilor acestei petitii, indemnand in acelasi timp pe toti cei care sunt de aceeasi parere sa faca acealsi lucru.


Pe aceeasi tema:Despre dublarea filmelor -epilog

marți, 26 aprilie 2011

PENTAGRAM - "LAST RITES" 2011



PENTAGRAM - "LAST RITES"  
 Metal Blade Records
 released April 12, 2011

BAND:
Bobby Liebling - voce
Victor Griffin - chitara
Greg Turley - bass
Gary Isom - tobe

"Last Rites" track listing:

1. Treat Me Right                                    02:32  
2. Call the Man                                        03:49  
3. Into the Ground                                   04:21  
4. 8                                                         05:01  
5. Everything's Turning to Night               03:18  
6. Windmills and Chimes                         04:32  
7. American Dream                                 04:32  
8. Walk in the Blue Light                         04:59  
9. Horseman                                           03:38  
10. Death in 1st Person                           04:01  
11. Nothing Left                                     03:36  
12. All Your Sins - Reprise                       00:57     
                                                                                 45:16  

Cine nu a auzit de Pentagram si de Bobby Liebling inainte de  era internetului si a informatiei facile la un click distanta, se poate intreba cine or mai fi si bosorogii astia care desi se lauda ca sunt pe baricade de prin ’71-’72, nu au reusit sa scoata decat cateva albume, si alea editari tarzii, si oricum nici muzica lor nu e cine stie ce, cateva masuri copiate de la Black Sabbath si repetate la infinit. E adevarat ca pentru profani doom metalul si in ziua de azi pare doar o serie de variatiuni la primele albume Black Sabbath.Doar pentru profani…
 Vorbind serios de data asta, nici ca se putea un titlu mai bun pentru albumul de comeback al veteranilor de la Pentagram decat “Last Rites” la cat a cochetat cu doamna in negru  Bobby Liebling , unul dintre cele mai controversate personaje din rockul american ever.Dupa cateva decade de abuz de substante psihotrope, se pare ca Liebling a reusit sa se adune, sa renunte la droguri si sa inceapa o noua viata, atat in plan personal cat si din punct de vedere al carierei muzicale.De aceea nu mira pe nimeni nici revenirea in trupa a chitaristului Victor Griffin, un alt nume greu in zona doom, ultimul opus scos in aceasta formula fiind "Be Forewarned” in 1994.
Cat despre albumul “Last Rites”, de doua saptamani de cand am pus mana pe el, il ascult in heavy rotation, pentru mine fiind surpriza anului si cel mai bun album pe 2011 (pana acum).


Astept cu nerabdare documentarul “Last Days Here”, despre viata lui Bobby Liebling, documentar care va aparea anul acesta.

Pentru cei la care faceam referire in primul paragraf al acestui comentariu, si nu numai pentru ei, recomand cu caldura documentarul “Such Hawks Such Hounds”, o radiografie a muzicii doom, stoner, chiar si drone de pe teritoriul american, unde la categoria “proto-parinti”( ca sa folosesc un termen religios) evident ca nu poate fi ocolit fenomenul Pentagram .

 



         Pe aceeasi tema:  Pentagram – When the screams come DVD
                                    Black Sabbath –reuniune in 2012
                                    Doom news : Black Sabbath &Saint Vitus
                                    The n+1 rules of doom metal


luni, 4 aprilie 2011

CONCERTE 2011 - RECOMANDARI

       Recomandari si “wish list” in materie de concerte pe 2011.Din pacate nu o sa fie buget decat pentru foarte putine dintre ele.


                 Pe aceeasi tema:  ARTMANIA 2011 –Cronica tarzie
                                            ARTMANIA 2011